Reguli, obiceiuri și tradiții, transmise din generație în generație, guvernau viața comunității săsești și în parohia Târnăvioara, la fel ca în toate localităţile transilvănene unde se așezaseră sașii.
Ziua în care se făceau tăițeii
Lecțiile de viață din satul bunicilor, Boarta, o însoțesc în viață pe sibianca Gyöngyi Takács.
Marele Incendiu
În aceste zile s-au împlinit 450 de ani de la cel mai mare incendiu pe care l-a cunoscut Sibiul.
Șapte poduri ale bunei vecinătăți
Meșterii din satele săsești continuă și astăzi să găsească soluții tehnice inedite. Așa s-a întâmplat la Alma Vii, unde s-a inventat mașinăria de construit poduri!
Vecinătățile sașilor din Sibiu
Cea mai apropiată rudă îți este vecinul. Acesta este principiul după care conviețuiau sașii transilvăneni, pe vremea când societatea civilă se numea, simplu și eficient, vecinătate.
Masa de vecinătate din Nocrich
Printre vechile obiceiuri legate de gastronomie și convivialitate pe Valea Hârtibaciului se remarcă „masa de vecinătate”, o tradiție păstrată în satul Nocrich (Leschkirch).
Două porții de supă și o porție dublă de omenie
Transmise din generație în generație, câteva mici vase de porțelan pictat ascund în ele spiritul bunei vecinătăți a sașilor sibieni.
Societatea de oaie de la Retiș
Un model de vecinătate este Retișul, acest sătuc de pe Valea Hârtibaciului unde românii, sașii și ungurii au conviețuit de vreo 750 de ani.
Satul unde a renăscut vecinătatea
Binele tuturor și al fiecăruia în parte era sensul vecinătății, o instituție esențială în viața satului transilvănean de odinioară.