Zamă de urzici, păstramă de oaie – poate însoțită de crumpene – și ceva dulceață de floare de mac, urmate de un pahar cu vin. Așa arăta masa de prânz a unei familii din Rășinari, în vremea când Emil Cioran era doar un băiețandru pentru care acoperișul lumii însemna Coasta Boacii.
