Dacă la un concert ascult o formaţie camerală de excepţie, mă consider norocoasă; dacă muzica tălmăcită de ea este de inspiraţie divină, mă simt binecuvântată; dacă locul, respectiv sala unde se desfăşoară el, este o combinaţie cochetă între vechi şi nou, care mai şi poartă un nume devenit legendă – în cazul de faţă cel al dirijorului Henry […]
