Peisajele, arhitectura și costumele populare ale sașilor și ale românilor au fost descrise cu entuziasm de o americancă temerară, care a străbătut țara noastră pe bicicletă, acum aproape 90 de ani. Impresiile sale au fost publicate în revista National Geographic.
Știați că, în 1937, o tânără americancă, Dorothy Hosmer, a străbătut România pe bicicletă? Povestea aventurilor ei a fost relatată în revista National Geographic, în articolul „O tânără americancă străbate România pe bicicletă”, publicat în noiembrie 1938 și ilustrat cu fotografii ale autoarei și ale fotografului sibian Josef Fischer.
„Dorothy a ajuns în România în toamna anului 1937 și a petrecut cinci săptămâni explorând Transilvania pe bicicletă. La sfârșitul lunii octombrie, a ajuns în București, însă, odată cu apropierea iernii, a decis să amâne continuarea turului până în primăvara anului 1938. Articolul său, însoțit de fotografii și impresii, a captat imaginația cititorilor din întreaga lume. Deși nu era prima femeie fotograf care și-a publicat lucrările în National Geographic, la acea vreme era încă neobișnuit ca o tânără să călătorească singură prin Europa, mai ales pe bicicletă’”, consemnează reprezentanții Ambasadei SUA la București, într-o postare pe pagina de socializare.
Sașii – „gospodari și harnici”
Dorothy Hosmer a intrat în țară pe la frontiera nordică, parcurgând un traseu aproape identic cu Via Transilvanica de astăzi, prin Cernăuți, Rădăuți, Putna și Sucevița, traversând apoi Carpații din Bucovina spre Ardeal și trecând prin ținuturile locuite de sași și maghiari, în Bistrița, Târgu Mureș, Turda, Rimetea, Alba Iulia, Sighișoara și Brașov, de unde a pornit spre Regat, oprindu-se la Sinaia, Bucureșți și mai departe până la Marea Neagră.
“Următoarea mea descoperire a fost cel mai uimitor anacronism văzut de mine în Europa: sașii din Transilvania. Acești oameni gospodari și harnici au fost invitați aici în secolul al XII-lea, ca oameni liberi și cu privilegii garantate, pentru a lucra și a apăra pământul și pentru a sprijini Coroana maghiară. Prin asediile tătarilor, mongolilor și turcilor, ei au păstrat integritatea rasială, limba și costumele strămoșilor lor. Și-au numit țara Siebenbürgen, de la cele șapte orașe fortificate care rezistă și astăzi în chipul în care au fost clădite”, scrie Dorothy în jurnalul său de călătorie.
La plimbare prin Rășinari
În zona Sibiului, tânăra a zăbovit mai mult. A ajuns și în Rășinari, unde a fotografiat-o pe Rica, “fata cel mai bine îmbrăcată din sat”. “Făgăraș este reședința unui vechi fief românesc. În împrejurimile Făgărașului și în munții Sibiului se află multe sate românești. Am ajuns cu bicicleta mea într-unul dintre acestea, Rășinari. Un chip drăguț mă privea curios de la ferestră: trebuie că arătam încinsă și ostenită. Fata, Rica, m-a invitat să intru pentru o ‘dulceață’ tradițională, o lingură de pastă de fructe conservate servită pe o farfuriuță, cu un pahar de apă. Împrospătată, am plecat la plimbare cu Rica, în acea după-amiază de sâmbătă. Ea atrăgea priviri invidioase datorită costumului său, cel mai înstărit din sat, iar eu, priviri uimite pentru fusta-pantalon”, povestește Dorothy. Descrierea costumului purtat de Rica însoțește fotografia de colecție: “Șorțuri fine, în alb și negru, unul purtat în față și celălalt în spate, sunt brodate minunat cu negru și auriu, iar același motiv apare pe vesta de catifea neagră. Bucățele aurii însuflețesc și broderia neagră a mânecilor. Singura parte colorată a costumului mai este panglica din jurul taliei, în roșu, galben și albastru, culorile naționale românești”.
Chiar în Vinerea Mare, turista a ajuns în Turnișor, unde a fotografiat o tânără săsoaică îmbrăcată în portul sobru specific perioadei de post. “Lăsând deoparte culorile costumului ei de duminică pe care îl purta de obicei, această fată săsoaică din Turnișor, lângă Sibiu, se îmbracă în negru și alb de Ziua Penitenței”, a scris americanca, adăugând: “costumul este întunecat, dar surâsul – strălucitor”.
Vizita la biserica fortificată din Cisnădie a oferit un prilej pentru autoare să compare viața austeră a sașilor de odinioară cu aceea a primilor coloniști din Statele Unite. “Bisericile săsești erau fortificate pentru a rezista asediilor mongolilor, tătarilor și turcilor. Multe dintre satele teutonilor din Transilvania au biserici-cetăți, precum cea din Cisnădie, lângă Cisnădioara, supraviețuitoare ale unor vremuri în care coloniștii duceau o viață la fel de precară precum aceea a pionierilor din ținuturile indienilor din America de Nord. În unele sate, locuitorii încă păstrează grâne, legume și carne în depozite amenajate în ziduri”.
În vecinătate, Dorothy Hosmer s-a mai oprit și în Cristian, dar și în satele de pe drumul care leagă Sibiul de Făgăraș, până aproape de Cârța, întorcându-se în cele din urmă prin Sibiu, Agnita și plecând spre Brașov prin Sighișoara.