Respectarea patrimoniului. Multe întrebări și foarte puține răspunsuri

Respectarea patrimoniului. Multe întrebări și foarte puține răspunsuri

Muzeul Național Brukenthal organizează mâine, 30 ianuarie, de la ora 14:00, conferința națională „Umbre și lumini. Te respecți, respecți patrimoniul!”, la care vor participa mai mulți manageri de muzee din România și specialiști din domeniu.

„În ultima vreme, opinia publică a vorbit despre patrimoniul cultural mobil, despre patrimoniul aflat în expozițiile și depozitele muzeelor. Am asistat în mediul public la numeroase păreri false emise de numeroși jurnaliști, politicieni, istorici sau academicieni. Este momentul ca cei implicați, responsabili și specialiști, să aducă în fața opiniei publice problemele cu care se confruntă, dar și soluțiile. Ne pasă de patrimoniul cultural? Respectăm patrimoniul cultural? Dacă da, ne respectăm și pe noi înșine. Noi, cei din instituțiile muzeale, de cele mai multe ori, nu întotdeauna în condiții prielnice, respectăm patrimoniul mai mult decât pe noi înșine. Facem eforturi constante de depozitare, conservare, restaurare, dar și de cercetare, promovare și valorificare”, au transmis organizatorii.

Conferința face parte din campania „Și tu ai fost jefuit. Muzeele contează!”, organizată de Muzeul Brukenthal în perioada 27 – 31 ianuarie. Evenimentul va putea fi urmărit și online pe pagina de Facebook a muzeului.

Ciprian Ștefan: „Tăiem de la Ministerul Culturii?”

Managerul Muzeului ASTRA, Ciprian Ștefan, care este și președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România (RNMR), a avut deja o luare de poziție foarte nuanțată în urma jafului din Olanda.

„Dezbaterea anului, furtul tezaurului! Soluții?
Nimic! Doar vinovați, plângeri și epatări!
Realitatea:
1. Expoziție realizată într-un muzeu de 10 ori mai dotat ca orice MUZEU NAȚIONAL DIN ROMÂNIA.
2. Jaf executat sub 3 minute, când viteza de reacție în lume, a structurilor de forță este de minim 5 minute.
3. Multă polemică și dezbateri, nicio soluție sau direcție pe termen mediu și lung pentru protejarea și valorizarea Patrimoniului Național.
4. Tăierea fondurilor, a instrumentelor de finanțare construite în perioada 2023-2024, deci adio infrastructură culturală.
5. Găsirea de vinovați, boala noastră de secole, în miniștri sau alte persoane publice, în loc de dialog și de asumarea realității, coroborate cu identificarea soluțiilor.
6. Epatare, epatare și lipsă de viziune în sectorul cultural!
7. Sunt 6 puncte crunte! Rețeaua Națională a Muzeelor din România are, DA, soluția!
8. Tăiem de la Ministerul Culturii?! Tăiem dezvoltarea organică și spirituală a societății?
No, dragii mei! Noi, ăștia din muzee, dăm totul pentru a transmite mai departe o moștenire, generațiilor care vor veni după noi!
Pentru noi Cultura e un mod de viață!”, a postat Ciprian Ștefan, astăzi, pe pagina sa de socializare.

Răzvan Pop: „Am ajuns să mă bucur că s-a furat coiful”

Furtul tezaurului dacic are și o parte bună, pentru că deschide discuții necesare despre starea sectorului cultural din România, în opinia istoricului Răzvan Pop, managerul Bibliotecii ASTRA.

„Am ajuns să mă bucur că s-a furat coiful.
Mă bucur pentru că în sfârșit cei care perorează toată ziua pe la tv, experții în orice, politicienii main stream, influencerii și toți cei care își dau cu părerea despre orice, au descoperit cuvântul CULTURĂ. Și tot ei au aflat că România are patrimoniu cultural.
Nu cred că mai mult de 10% dintre români au avut curiozitatea de a vedea Coiful de la Coțofenești în mulții ani în care a stat expus în subsolul MNIR. Dar acum suntem cu toții vexați și impresionați de pierderea sa alături de cele câteva brățări dacice. La fel cum suntem șocați de numărul mic de cititori români deși primul lucru la care renunțăm din casele noastre sunt tocmai cărțile.
Societatea românească, în întregul ei, discută serios pentru prima oară în ultimii 20 de ani despre cultură și patrimoniu românesc. Și dacă tot discută este bine să afle mai multe idei de dialog:
Este bine să asculte experți și specialiști, oameni cu pregătirea necesară pentru a susține un astfel de dialog. Cel care vorbește despre sănătate și mediu și politică și business și can-can, cu siguranță nu este un expert în cultură și patrimoniu cultural.
Este bine să discute de cum sunt plătiți specialiștii din domeniu, mulți dintre ei (cu cărți și articole publicate, cu doctorate de specialitate) gravitând în jurul salariului minim pe economie.
Este bine să aflăm că cercetătorii români, cu fonduri financiare ridicole, continuă să pună în valoare patrimoniul cultural din România, existând într-un anonimat desăvârșit, prim planul avândul alte categorii profesionale și financiare.
Este bine să discute despre reanalizarea practicii de susținere financiară externă a instituțiilor culturale, total deficitară în acest moment.
Este bine să descopere că în mai mult de 70% din localitățile din țara noastră, pur și simplu nu există, de facto, vreo instituție culturală, alta decât manelele de la nunți și alte cumetrii.
Este bine să aflăm că în România nu există vreo entitate culturală care se ridică la capacitatea infrastructurală a muzeului blamat din Olanda.
Este bine să aflăm că în orașe precum cel din Olanda, în România, cultura nu există. Pur și simplu.
Este bine să reevaluăm managementul cultural. Este bine să punem în prim plan performanța, nu logevitatea și mandatele necesare. Se discută de cât de rău este să fi manager decenii la rândul, dar este mai grav să fi manager peste o instituție care stă închisă pe toata durata mandatului. Discuțiile au început în Minister, în anii precedenți, acum au pierit.
Este bine să nu mai numim în funcții importante pentru patrimoniul cultural național oameni care au participat activ la distrugerea sa.
Este bine să descopere că suntem țara în care se citește cel mai puțin, în care avem cei mai mulți inculți și analfabeți, în care se vorbește cel mai puțin o altă limbă decât cea maternă.
Este bine că descoperim necesitatea dialogului, necesitatea punerii semnelor de întrebare, necesitatea rediscutării modului de abordare a vieții culturale, practice și teoretice.
Este bine să discutăm despre punerea în valoare a memoriilor și istoriilor și antropologiilor locale, să descoperim cu adevărat cine suntem și de ce suntem.
Este bine să aflăm că domeniul culturii nu va fi (precum Sănătatea și Educația) exceptat de la măsurile restrictive economice și administrative. Anul trecut Ministerul Culturii a exceptat, anul acest nu a mai facut-o. Trist pentru că ceea ce este cultură este și sănătate și educație. Cultura este la fel de importantă.
Este bine să adoptăm odată legile necesare funcționării culturii care stau prin sertare de Comisii parlementare.
Este bine să discutăm cum să ne comportăm și să ne prezentăm în fața actului cultural. Poate e bine în blană de samur sau poate este bine nepieptănat și în pijmale, dar este bine să discutăm.
Este bine ca după atâta dezbatere să facem un efort și să cumpărăm un bilet la muzeu, un abonament la bibliotecă, un bilet la un concert printr-un bar, să mergem la o expoziție privată. Nu pun între elemente enumerat cuvântul sau. Este necesar să le facem pe toate. Este bine să punem mâna pe o carte și să o citim.
Este bine să discutăm cum reevaluăm patrimoniul național, ce trebuie să fie tezaur și ce nu, ce este monument istoric și ce nu este necesar, care sunt condițiile de evaluare ale acestora, cine se ocupă de protejarea lor și cum trebuie puse în valoare.
Vin dintr-o comunitate (cea a orașului și județului Sibiu) în care cultura este apreciată și respectată. Tocmai de aceea cred că un dialog corect și concret este necesar la nivelul întregii țări și a tuturor comunităților, fie ele administrative sau culturale sau sociale.
Poate este necesar să înțelegem că șocul social și ideatic de la finalul anului 2024 are directă legătură cu modul în care am ignorat cultural și patrimoniul cultural.
Este bine că discutăm despre cultură și necesitatea ei în mediul românesc. Dar dialogul trebuie să fie doct și purtat de cei care știu ce vorbesc și sprijinit de factorii decidenți din orice fel de comunitate. Dialogul nu trebuie să fie can-can, conspiraționist și revanșard. Sper să ne găsim decența dialogului, în aceste zile”, spune directorul bibliotecii publice sibiene.

Răspunde