De Ziua Culturii Naționale, mi se pare potrivit să amintesc despre apicultură ca veche moștenire de familie, mai ales că aceste informații apar într-un număr pe ianuarie 1991 al revistei „România apicolă” – o revistă de tradiție a stupăritului românesc, apărută în anul 1916. Are, deci, mai mult de un secol de apariție în diverse forme editoriale. Revista avea să se mai numească atât „Apicultura”, cât și „Apicultura în România”.
Familia la care voi face referire este familia de apicultori bucovineni Volcinschi, Emilian – învățător și stupar născut în anul 1898 – și Traian – fiul lui, cel care va scrie în 1988, deci la 90 de ani de la nașterea tatălui său, cartea „Ceara”, o monografie asupra subiectului. Am amintit de cei 90 de ani când consider că, nu întâmplător, apare cartea, deoarece se leagă de dedicația: „În memoria tatălui meu Emil”. Este o cifră rotundă și – consider eu – cu atât mai mult un motiv de aducere aminte a tatălui stupar prin apariția acestei cărți.
Nu doresc să reproduc întocmai, ci doar parțial informația din articol și carte completată cu un context al epocii.
Emilian Volcinschi, la rândul său președinte de asociație apicolă locală al ACA Rădăuți, își desfășoară activitatea stupărească în concordanță cu apariția Societății Prisăcarilor din Rădăuți, înființată de către Ion Vicoveanu (1879-1972), unul dintre înaintașii de bază ai apiculturii românești. Nu am date exacte, din nefericire, dacă Volcinschi și Vicoveanu au colaborat sau au avut vreun schimb de experiență. Cert este că acest lucru rămâne posibil, totuși, mai ales că numele lui Vicoveanu apare menționat în articolul din ianuarie 1991 ca învățător bucovinean posesor al unei impresionante biblioteci și pentru că Volcinschi activează tot la Rădăuți când încă Vicoveanu trăia. Ipoteza colaborării între cei doi rămâne posibilă și deschisă.
Cert este că, potrivit unei mode a vremii, Emilian Volcinschi este atât stupar, dar și întemeietor de muzeu etnografic cu colecție apicolă, dar și cel care pune bazele unei stupine didactice dotată inclusiv cu stup de observație o construcție atipică numit Zeppelin, precum și cu brevete oarecum atipice, precum centrifuga de extracție a mierii pentru o ramă apicolă.
În ceea ce privește pe fiul său, Traian, acesta elaborează o lucrare cu informații noi și destul de interesante inclusiv despre istoria apiculturii și informații aduse la zi pentru anul 1988 asupra subiectului amintit, „Ceara”, lucrare neegalată ca monografie la aproape 40 de ani de la apariție.
Ideea de mai sus este susținută de prefață cărții, unde Aurel Mălaiu, un alt important înaintaș al apiculturii românești, semnează că director al Institutului de Cercetare și Producție pentru Apicultură elogios și considerând cartea extrem de utilă, deoarece umple un gol în literatura apicolă de specialitate, fiind deci și o sinteză monografică utilă asupra subiectului.