Gura Râului se mândrește cu unul dintre cei mai înalți și mai vârstnici brazi din România. Copacul măsoară 42 de metri înălțime, are un diametru de peste 2 metri și a adunat cinci secole de existență.
Nu există localnic care să nu fi auzit despre legenda colosului din Cheile Cibinului, căruia, de-a lungul timpului, oamenii i-au atribuit și un nume: ”Paznicul”. Se spune că, în vremuri îndepărtate, un tânăr cioban a urcat cu mioarele spre munte, pe malul Râului Mare, unde iarba era grasă și apa cristalină. Ciobănașul locuia doar cu mama lui, ducându-și zilele cu puținii bani strânși din vânzarea brânzei și a cojoacelor cusute din lâna oilor. Ca din senin, dinspre Munții Cindrel s-a abătut o negură cumplită, ciobănașul punându-se la adăpost, alături de oile sale, sub crengile unui copac. Ostenit, tânărul a adormit, iar atunci când s-a trezit, a văzut că mioarele i-au dispărut, de parcă le-ar fi înghițit pământul. Degeaba le-a căutat în susul și în josul râului, prin pădurile dese sau pe culmile din împrejurimi: oițele păreau dispărute pe vecie. Băiatul era crescut cu credință în Dumnezeu și, cu ochii spre cer, a început să se roage. Pe față i se prelingeau lacrimi care, una după alta, s-au scurs la rădăcina unui brad. Legenda spune că bradul a prins putere și s-a înălțat spre Cer, luând parcă drumul rugăciunilor rostite de ciobănaș. Văzând minunea, păstorul s-a cățărat până în vârful bradului, de unde a putut să-și zărească mica turmă de oi rătăcite. Întors în sat, ciobănașul a povestit întreaga tărășenie mamei sale care, la rândul ei, a spus-o oamenilor după slujba de la biserică. Mulți săteni au urcat în Cheile Cibinului pentru a vedea cu ochii lor gigantul cu frunze veșnic verzi, apoi au jurat că niciodată nu îl vor tăia.
În prezent, bradul multisecular se află în „bătătura” Ocolului Silvic Gura Râului, care a amenajat și o potecă de acces pentru turiști, mărginită de o balustradă de siguranță. „Vin oameni de pretutindeni să-l vadă. Toți se minunează, îi fac fotografii și încearcă să-l cuprindă în brațe”, spune Costel Sasu, șeful de ocol. Pădurarul recunoaște că foarte multă lume îl întreabă despre legenda ciobănașului: „Le spun ce am auzit și eu de la bunici, atunci când eram copil. Niciodată nu m-am gândit că o să ajung să am grijă de cel mai înalt brad din județul Sibiu”.
La „Paznicul Cibinului” se ajunge urmând drumul forestier ce urcă din Gura Râului spre Crăciuneasa. Indicatoarele montate de Anii Drumeției oferă turiștilor varianta unor minunate drumeții către Păltiniș, Șaua Cânaia sau fosta cabană Fântânele. De altfel, Cheile Cibinului sunt recunoscute pentru frumusețea peisajelor, brăzdate de apele Râului Mare și ale Râului Mic, care, odată reunite, dau viață Cibinului.
Sunt aproximativ 12 kilometri de drum ce despart localitatea de falnicul brad care, în anul 2020, a concurat pentru titlul de „Arborele European al Anului 2020”, competiție în care a obținut locul 5, după ce a primit aproape 18.300 de voturi.
O potecă îngustă urcă din drum și șerpuiește până la poalele colosului verde. Rădăcini groase se împletesc și se înfig printre stâncile gri, hrănind uriașul cu seva și vigoarea pământului. „Paznicul” domnește liniștit peste Cheile Cibinului, pregătit să înfrunte veacurile care vor urma. A răsărit în vremea lui Mihai Viteazul, a cunoscut furia naturii, însă oamenii l-au cruțat după ce lacrimile legendarului ciobănaș i-au udat rădăcinile, trimițându-i astfel ramurile spre înaltul cerului. Acolo, în colțul de rai al Munților Cindrel, „Paznicul” veșnic verde își așteaptă musafirii, cărora le amintește că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!