Ceramica a jucat un rol foarte important în evoluția Sibiului, iar specialiștii pot descifra multe din trecutul unei așezări atunci când studiază aceste elemente ale culturii materiale, a explicat istoricul Răzvan Pop, prezent la conferința „Ceramica în cultura urbană sibiană”.
Muzeografi, meșteri olari din toate colțurile țării, dar și din Republica Moldova și Ungaria, istorici și etnologi au luat parte, ieri, la conferința „Ceramica în cultura urbană sibiană” organizată de Muzeul ASTRA în cadrul Târgului „Frumos. Ceramic. Folositor” 2024.
„Fiind student, am participat cu profesorii mei la o cercetare arheologică în Piața Huet și, într-o dimineață, m-a rugat un arheolog dacă pot să-l ajut. El săpa în Piața Mică. În valul acela de pământ care ocupa esplanada dintre casele din Piața Mică și culoarul care acum face accesul rutier în interiorul pieței, găsise un vas ceramic de secol XIII. Era spart, evident, dar ceea ce m-a impresionat era că în interiorul lui se găsise și o găoace de ou cu un pic de culoare galbenă, care stătea de la 1200 în pământul acela. Cred că pe oricine ar impresiona să intre în contact astfel cu sibienii care trăiau pe atunci, la începuturile orașului.
Dacă nu știi nimic despre o cultură urbană, te uiți la clădiri, iar în Transilvania ai norocul că ai multe clădiri din trecut. În Sibiu nu avem multe clădiri de secol XIII, mai avem câteva fundații degrabă, dar începând cu secolul XIV încă mai avem în picioare un fond construit. Asta ne poate arăta calitatea constructivă, evoluția orașului, dar nu ne spune mult despre viața de zi cu zi a sibianului. În al doilea rând, te uiți în documente și afli când am fost asediați, când am semnat un contract comercial, când te miri care domnitor sau principe a luat contact cu noi. Dar detaliile le putem strânge din cultura materială. În arheologie, un prim pas ca să înțelegi o comunitate este să-i cauți ceramica. În Transilvania medievală, existau aceste comunități destul de închise care se definesc prin modul în care își fac ceramica. Ambele muzee din Sibiu cred că au în depozite nenumărate obiecte ceramice descoperite în Sibiu – vase, cahle, orice altceva. Dacă vrem să știm cât de mult a influențat ceramica evoluția Sibiului, trebuie să ne gândim că în parcul Cetății avem Turnul Olarilor. Cred că asta diferențiază mediul urban de mediul rural, orașele noastre au fost foarte conectate la mediul urban occidental și am avut această abordare urbană a ceramicii, iar ceea ce se făcea în oraș era sub această mare umbrelă a unei bresle. Breasla îți dă garanția calității și o identitate. Prin abordarea coerentă și comună a modului în care se făcea ceramica, se foloseau cuptoarele, ne putem da seama de această calitate. Faptul că avem un turn, astăzi mai avem această dovadă palpabilă a breslei, însemna că era o breaslă bogată. Cele mai bogate bresle nu sunt neapărat cele care au creat produse de lux, ci cele care făceau produse de masă, olarii fiind un astfel de caz. Dacă luați almanahul lui Martin Hochmeister de la 1790, găsim încă adrese de olari și de ateliere. Aproape în toate locurile unde s-a săpat în Sibiu, fie că vorbim de Piața Huet, Piața Mică, Piața Mare, descoperirile de pe strada Tipografilor sau cercetările de pe locul fostei mănăstiri dominicane de la gară, găsim cuptoare. Majoritatea se foloseau pentru coacerea cărămizii in situ, dar cele de pe Tipografilor nu țin neapărat de fortificare și este clar că se foloseau și la arderea ceramicii. Avem inclusiv descoperiri de cuptoare în clădiri din Sibiu. Este cazul casei de lângă Wine Not, în Piața Corona, care încă nu e complet reabilitată, în interiorul ei s-a găsit vatra unui astfel de cuptor. Un alt lucru rămas palpabil de la bresle este numele de străzi, ca o recunoaștere a importanței lor în evoluția orașului Sibiu, și avem, iată, strada Olarilor”, a explicat dr. Răzvan Pop, directorul Bibliotecii ASTRA, specializat în istoria Sibiului.
De două decenii, dr. Karla Roșca, organizatoarea târgului din Muzeul în aer liber, se ocupă de cercetarea ceramicii din zona Sibiului.
„Este o muncă de 20 de ani în care am cercetat ceramica din zona Sibiului, pentru că, lucrând în Muzeul ASTRA, am observat colecția frumoasă de ceramică săsească și maghiară pe care o are muzeul, în special acele piese din colecția Asociațiunii. M-am gândit, pentru că mare parte din inventarele noastre este constituită din ceramică din zona Sibiului, dacă la Sibiu într-adevăr au lucrat olari. Am avut o colaborare foarte intensă cu dl. Horst Klusch, acum 10-15 ani, împreună am scos prima carte despre ceramică din Transilvania, dar am simțit că este nevoie de mai mult. Am studiat ceramica săsească de Nocrich, ceramica săsească de Chirpăr, ceramica săsească de Nemșa – pe care olarii o reinterpretează acum în târgul de la Sibiu -, ceramica de Sibiu și ceramica de Ocna Sibiului și mi-am dat seama că ea a fost lucrată în breslele din Sibiu. Deși etnografii și cercetătorii spuneau că ea a fost lucrată la Nocrich, Nemșa sau Chirpăr, nu cred că breslele care au existat în acele comunități din jurul Sibiului aveau posibilitățile financiare să producă asemenea ceramică. Ceramica din zona Sibiului este o ceramică deosebită, foarte elegantă, de calitate superioară. Atunci m-am gândit că lângă noi, exact în acea perioadă, la mijlocul secolului XVIII, habanii au fost alungați de la Vințu de Jos și au plecat spre alte locuri. Am cercetat și în arhive și în lucrări de specialitate și am aflat că o parte dintre habani s-au așezat în Sibiu și au început să lucreze alături de breslele sibiene. De aceea există ceramică diferită. Ceramica decorativă de Sibiu a fost lucrată o perioadă foarte scurtă, aproximativ de la 1738-1740 și până la 1752, probabil doar într-o singură familie de olari, dar pe lângă aceasta, breslele sibiene au lucrat și ceramică utilitară, pentru că nu toată lumea își permitea să cumpere ceramică cu smalț de cositor sau cobalt și își procurau de la bresle ceramica folosită cotidian în locuințe”, a arătat Karla Roșca, șef secție Expoziții în cadrul Muzeului ASTRA.
La conferința desfășurată ieri după-amiază în Târgul de țară s-au mai aflat, în calitate de vorbitori, dr. Irmgard Sedler, de la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania, dr. Eniko Szocsne Gazda, din partea Muzeului Național Secuiesc din Sf. Gheorghe, Raluca Frîncu, de la Muzeul de Istorie Casa Altemberger Sibiu, Horațiu Bujac, reprezentant al Organizației Patronale a Operatorilor HoReCa din Sibiu, olarul Farkas Gabor din Mezomegyer, Ungaria, Serfozo Emese, de la Asociația Maghiarilor din Sibiu, și Mirela Iancu, director general adjunct al Muzeului ASTRA. Evenimentul a fost moderat de dr. Mirela Crețu.
Târgul „Frumos. Ceramic. Folositor. Ceramica în cultura urbană sibiană” se desfășoară în perioada 2-4 august și este un eveniment cofinanțat de Primăria municipiului Sibiu prin Agenda Culturală 2024. Cu acest prilej, 26 de meșteri olari gătesc alături de bucătarii Organizației Patronale a Operatorilor HoReCa din Sibiu, în premieră, în vase de lut, pe vatră deschisă, reţete precum paloc gulaș, ciorbă de porc cu cartofi, țambalul godacului, Pásztortarhonya, ciorbă ardelenească de porc, ciorbă de burtă, tocăniță cu carne de porc și cu cartofi, sarmale cu afumătură de porc și cu șorici, tocană de mânzat cu mămăligă, gulaș secuiesc cu afumătură, tocăniță de miel, tocăniță de vită, supă de legume, ciulama de pasăre. Acestea pot fi degustate de vizitatorii Muzeului ASTRA.