Cum se construiește o surlă, ce unelte se găsesc într-o gospodărie de oier, cum se prelucrează lâna sau cum se prepară balmoșul ciobănesc? Sunt doar câteva întrebări care-și găsesc răspuns, în aceste zile, la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului.
La cei 70 de ani ai săi, Ghiță Antonescu, supraveghetor în Muzeul ASTRA, își ajută colegii și meșterii să construiască un adăpost pastoral, așa cum își amintește că făcea bunicul său, în Perișani, județul Vâlcea. „Construim o țurlă sau țurloaie, un acoperiș pentru ciobani care se făcea la munte, în zona noastră. Eu am văzut la bunicul meu, în Rotunda și Pietrosul, niște locuri de-ale noastre, unde a construit așa ceva. Tăia lemne din pădure, le crăpa pe sferturi, le cioplea pe o parte și le făcea ca o piramidă cu vârf, să nu stea apa pe ele. Se punea roată până sus, iar unde era gaură se mai punea câte un adaos. După aceea, se acoperea cu cetină de brad pe toate încheieturile, crengi cu frunze, ogrinji – rănășițe de la oi sau de la vite -, apoi se bătea bine, se lua curpăn și se învârtea roată, roată, roată, se lega ca să nu cadă și îl găta. Și nu ploua în el. Jos se făcea o vatră unde se făcea focul. Într-o parte punea niște paie, un fel de așternut, unde dormea ciobanul. Deasupra surlei, pe vârf, se făcea o gratie din bețe de alun și acolo dădea cheag la lapte, se usca cașul și îl mânca omul, sau punea slănină sau carne la păstrare. Mai într-o parte era un cui unde punea traista cu mălai, în altă parte era o agățătoare pentru ceaunul de mămăligă și așa mai departe. Horn nu avea, fumul ieșea pe ușă. Nu era ceva modern, dar uite așa au trăit oamenii și au trăit sănătoși, mult și bine”, povestește Ghiță Antonescu.
În curând, adăpostul pastoral va putea fi vizitat de către turiștii curioși.
„Reconstruim o surlă din Săticu de Sus, județul Argeș, în zona sectorului tematic Păstorit, în cadrul proiectului ‘Hrană și adăpost în lumea muntelui. Modele de folosire a resurselor și de adaptare la mediu în civilizația pastorală’ finanțat de AFCN. Surla este o construcție inedită, arhaică, ea era folosită ca adăpost pastoral înaintea apariției formelor mai evoluate de locuire temporară, până prin anii ’50-’60. Ea asigura mininul de confort celui care văra cu turmele de oi. Vorbim de culoarul Rucăr-Bran ca zonă transhumantă, dar ea este specifică și altor zone din România. Noi am reușit să recuperăm în cadrul unor cercetări de teren informații foarte importante de la oameni foarte în vârstă, foști ciobani, care rememorează importanța acestui tip de adăpost în peisajul pastoral. Atelierul de construire a surlei este completat de alte ateliere, de confecționare a unor obiecte de mobilier minimal utilizate în stână, de pildă scăunele de muls, pe care tot colegii noștri, le vor confecționa astăzi și mâine. Astfel vom reuși să redăm circuitului expozițional surla și să reconstituim povestea și s-o valorificăm”, a explicat Lucian Robu, directorul Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului.
Tot în sectorul Păstorit, se desfășoară un atelier de prelucrare a lânii. „Vrem să le arătăm în special tinerilor care este drumul lânii, de la tuns și până la țesătură. Lâna are proprietăți extraordinare. Este o fibră animală, ea vara ține răcoare și vara ține de cald, practic absoarbe umiditatea și nu permite transpirația, are doar capacități benefice”, arată Raluca Iliuț, muzeograf Muzeul ASTRA.
Și pentru că hrana sănătoasă este mai importantă ca oricând, astăzi, la Târgul de țară, gospodari de la Râu Sadului au preparat ciorbă de salată și tocană de cartofi noi cu carne de porc, iar mâine, se va pregăti ciorbă de păstăi și varză crudă călită cu cârnați.
„Am amenajat o expoziție cu instrumentarul folosit la stână. Vedem toți pașii pentru a închega laptele și a face cașul, în bădău sau putinei s-a bătut smântâna pentru a face unt, un baci de la Râu Sadului a pregătit un balmoș din lapte fiert, mălai, unt și caș, iar ca parte a programului Târgul de țară s-au realizat două ateliere gastronomice prin care s-au pus în valoare ingredientele care sunt acum în grădini, fiind gătite o zamă de salată și o tocană de cartofi noi cu costiță de porc. Hrana este unul dintre pilonii vieții noastre, iar gusturile copilăriei sunt sănătoase, sunt preparate gătite după rețetele bunicilor, cu ingrediente naturale, de sezon, iar multe dintre ele provin din grădinile de legume ale Muzeului ASTRA”, conchide Mihaela Gherghel, muzeograf Muzeul ASTRA.