Vineri, 21 iunie, la Muzeul Naţional Brukenthal, va avea loc vernisajul expoziţiei „Tatry. Wróblewski, Karlowicz, Wyczólkowski”, care prezintă opera a trei artişti care au jucat un rol major în cultura şi arta poloneză din secolul al XIX-lea şi al XX-lea: Andrzej Wróblewski, Mieczyslaw Karlowicz şi Leon Wyczólkowski.
Expoziţia, găzduită anul trecut la Muzeul de Artă şi Tehnică Japoneză Manggha din Cracovia, va fi prezentată de data aceasta la Sibiu într-o nouă versiune. În acelaşi timp, vernisajul expoziţiei va marca inaugurarea primului sezon cultural Polonia-România, al cărui obiectiv este să dezvolte şi să consolideze colaborarea culturală între cele două ţări. Sloganul sezonului este „Vorbim aceeaşi limbă”. Expoziţia poate fi vizitată până la 1 septembrie. Evenimentul este organizat de Institutul „Adam Mickiewicz”, Fundaţia „Andrzej Wróblewski”, Muzeul Naţional Brukenthal şi Muzeul de Artă şi Tehnică Japoneză Manggha din Cracovia, în cooperare cu Ministerul Culturii din România şi Institutul Polonez din Bucureşti.
Alexandru Constantin Chituţă, managerul Muzeului Naţional Brukenthal a declarat: „Am dorit şi am solicitat că acest sezon să fie deschis la Sibiu, la Muzeul Naţional Brukenthal. După mai multe discuţii şi, după vizita pe care am efectuat-o în Polonia, toţi cei implicaţi au fost de acord cu această solicitare şi, iată, deschidem acest sezon cultural minunat la Sibiu. Sezonul va cuprinde expoziţii, teatru, concerte, lansări de carte, diferite prezentări. Vă aduce în prim-plan efervescenţa creativă a scenelor artistice din cele două ţări. Motto-ul sezonului face trimitere la limbajul culturii, instrument al cunoaşterii şi înţelegerii profunde între oameni, într-o diversitate de forme, mijloace de exprimare şi tradiţii. Va fi o expoziţie care va reuni lucrări din mai multe colecţii muzeale şi colecţii private. Cred că publicul va aprecia valoarea unei asemenea expoziţii aduse în premieră la Sibiu”.
Printre lucrările prezentate în cadrul expoziţiei se numără: o serie de tusuri de Andrzej Wróblewski (din 1952-1953) cu privelişti ale Munţilor Tatra – cel mai înalt masiv din Munţii Carpaţi – şi abstracţiuni geometrice ale artistului din 1948, gravuri originale ale peisajelor montane de Mieczyslaw Karlowicz şi gravuri de Leon Wyczólkowski din primul deceniu al secolului XX-lea, inspirate de estetică japoneză, inclusiv probe de artist unice. Operele acestor trei artişti au ca element comun capacitatea lor extraordinară de a traduce în limbaj vizual senzaţiile rezultate din experienţele montane. Lucrările reunite în cadrul expoziţiei provin din opt colecţii private, de la Muzeul Naţional din Cracovia, de la Muzeul de Artă şi Tehnică Japoneză Manggha şi de la Muzeul Tatra Dr. Tytus Chalubinski din Zakopane. Fotografiile lui Mieczyslaw Karlowicz vor fi expuse prin amabilitatea Centrului de Turism Montan al Societăţii Poloneze de Turism din Cracovia. Coordonatorii proiectului sunt prof. Anna KrólAnna, dr. Magdalena Ziólkowska şi Wojciech Grzybala.
Munţii – subiect de expresie artistică
Canonul motivelor artistice monumentale include munţii, care au fost şi continuă să fie o sursă de inspiraţie creativă pentru mulţi artişti crescuţi în cultura occidentală sau în tradiţia orientală deopotrivă. Prin urmare, nu este de mirare faptul că tocmai în Munţii Tatra – excepţional de pitoreşti şi diverşi – s-au întâlnit destinele a trei artişti polonezi. La Zakopane, până în prezent cea mai faimoasă localitate din Tatra, capitala nescrisă a munţilor polonezi, avea să vină Mieczyslaw Karlowicz din Varşovia în adolescenţă, cel mai probabil cu aparatul său de fotografiat. Andrzej Wróblewski a descoperit Munţii Tatra fiind deja student la Academia de Arte Frumoase din Cracovia, imediat după repatrierea sa din Vilnius. Leon Wyczólkowski, pe de altă parte, a vizitat regulat Zakopane şi Munţii Tatra între anii 1896 şi 1913, documentând scene din viaţa muntenilor, portretizând ghizi montani celebri şi peisaje din Tatra. Destinele a doi dintre aceşti artişti, Wróblewski şi Karlowicz, aveau să se împletească, de asemenea, prin moartea prematură şi tragică în munţi.
În prima agendă cunoscută a lui Andrzej Wróblewski (1927-1957) – din 1948 – pe coperta interioară se află un mic desen. Câteva linii drepte şi diagonale, barate cu creionul, leagă punctele marcate cu litere separate. Această diagramă abstractă ar putea să nu însemne nimic, la urma urmei este abia vizibilă şi uşor de trecut cu vederea, dar precizia ei atrage atenţia. Pare a fi o notaţie a unui performance sau înregistrarea unei acţiuni artistice. După ce descifrăm abrevierile, aflăm şi traseul pe care l-a parcurs artistul: Katowice – Chorzów – Bytom – Czestochowa – Oswiecim – Kraków – Zakopane. Aceasta este, de asemenea, şi prima consemnare a drumeţiilor montane ale lui Andrzej Wróblewski, din punct de vedere vizual atât de apropiată vederilor abstracte ale oraşelor, munţilor şi peisajelor construite ca nişte constelaţii din forme şi figuri geometrice, create în acelaşi an, pe care le vom vedea în cadrul expoziţiei.
Propriile înfăţişări ale universului prezentate în cadrul expoziţiei, în care spirale rotitoare şi aranjamente de poligoane umplu interiorul planetelor şi al stelelor (de exemplu, „Pământul este o sferă de frânturi colorate şi grupate”), sunt descrise de Wróblewski ca fiind „vulgare, vizibile de departe, dar de aproape lovesc cu claritatea lor”. În aceste tablouri „totul este în exterior şi strigă, în cuvintele cele mai simple, despre bucurie şi putere”, deoarece astăzi – după cum subliniază artistul – „nu este suficient să pictezi un peisaj, sau oameni, sau un oraş. Este necesar, la urma urmei, să arătăm cât de mare este universul, să pictăm omul aşa cum îl cunoaşte un biolog modern, un obiect despre care ştim că este mai mult un vid decât o materie – scriu coautorii expoziţiei, Magdalena Ziólkowska şi Wojciech Grzybala de la Fundaţia Andrzej Wróblewski, în eseul lor Marginea Lumii. Despre munţii-abstracţiuni ai lui Andrzej Wróblewski.
Munţii ca temă revin în operă lui Andrzej Wróblewski de mai multe ori şi în diverse forme. Cea mai importantă reprezentare a lor a fost creată în anii 1952-1953. Această colecţie de câteva zeci de desene în tus alb-negru, de format similar, pare să fie un reportaj care prezintă vederile realiste din Tatra ale unor vârfuri, poieni şi trecători. Artistul a numit această colecţie de lucrări seria Tatra. Lucrările au fost realizate pe hârtie ieftină, disponibilă pe scară largă, de pe un bloc de desen folosit de studenţii Academiei de Arte Frumoase. Interesant este faptul că, în acest moment, Wróblewski a prins drag de această tehnică în tus şi, de la începutul anului 1952, a realizat astfel trei serii de lucrări care se apropie de estetică fotografică. Prima a surprins cadrele de la construcţia Marii Sobe de furnal din combinatul Nowa Huta de lângă Cracovia, a doua a fost seria Ştire îndoliată care prezenta reacţiile societăţii în ziua morţii lui Stalin, iar a treia a fost formată din aproximativ o duzină de scene de reportaj ale inundaţiilor care au lovit nordul Olandei. „În toate aceste desene în tus predomină o linie puternică şi un excelent simţ al transmiterii emoţiei momentului şi a tragediei oamenilor, asemănător cadrelor fotografice sau de film. Se pare că, în această tehnică de schiţă, Wróblewski a reuşit să îngheţe timpul şi să capteze fracţiuni de secundă” – explică Magdalena Ziólkowska.
Cel de-al doilea protagonist al expoziţiei este Mieczyslaw Karlowicz (1876-1909), cunoscut în primul rând ca compozitor şi dirijor, maestru al poemelor simfonice. În conştiinţa generală, el este asociat cu Munţii Tatra din cauza morţii sale tragice într-o avalanşă de zăpadă pe coasta muntelui Maly Koscielec, la 8 februarie 1909, când avea 32 de ani. Puţini ştiu însă despre pasiunile sale, căci KarĹowicz a fost un alpinist şi fotograf de munte desăvârşit. Adesea a ghidat grupuri prin munte, dar mai ales a făcut drumeţii solitare cu aparatul său de fotografiat. Artistul însuşi, după cum reiese din scrisorile sale către prietenii alpinişti, nu considera fotografiile pe care le făcea ca fiind artă. El şi-a concentrat atenţia asupra tehnicii de fotografiere şi asupra utilizării practice a fotografiilor pentru marcarea şi descrierea traseelor. Cu toate acestea, nu există niciun dubiu că fotografia îi făcea o mare plăcere. Îi plăcea să-şi trimită fotografiile prietenilor şi cunoştinţelor, iar lucrările sale erau apreciate în comunitatea de alpinişti – le-a publicat, printre altele, în Pamietniki Towarzystwa Tatrzanskiego [Memoriile Societăţii Tatra] şi Taternik.
Jan Sunderland, autorul cărţii An Outline of the History of Tatra Photography, scria: avea întotdeauna un aparat de fotografiat cu el şi aşa au luat naştere frumoasele sale imagini […]. Ştia – mai bine decât mulţi alţii – să recunoască, cu ochiul său artistic, dintr-o privire fragmentele mărunte care trebuie surprinse în imagini mici pentru a arăta în ordine artistică haosul munţilor şi al stâncilor. A reuşit să insufle în aceste imagini atâta poezie de nedescris a Munţilor Tatra încât, de fiecare dată când le privesc, am impresia realităţii din faţa mea.
Activitatea fotografică a lui Karlowicz prezentată în expoziţie cuprinde doar trei ani: 1906-1908, perioadă în care compozitorul a realizat 127 de fotografii, pe care le-a aşezat în albume atent pregătite şi adnotate cu scrisul său de mână, păstrate în prezent în Biblioteca Centrală Montană a Societăţii Poloneze de Turism din Cracovia.
Cea de-a treia parte a expoziţiei prezintă operele lui Leon Wyczólkowski (1852-1936), un vizitator frecvent în regiunea Podhale. Viziunea sa artistică a fost deja modelată de artă şi estetică japoneză insuflate de Feliks „Manggha” Jasienski (1861-1929), unul dintre cei mai importanţi colecţionari polonezi. Probabil, în timpul primei vizite din 1896, artistul a pictat primul său peisaj din Tatra – Vedere dinspre Muntele Giewont.
La început, Munţii Tatra apăreau în compoziţiile sale cu caracter simbolic, uneori ca fundal pentru portretele reprezentanţilor de seamă ai lumii literare poloneze din acea vreme – poetul Jan Kasprowicz sau scriitorul Stefan Zeromski cu fiul său. Mai târziu a început să picteze peisaje: Giewont, versanţi de munte, interiorul pădurii şi, mai ales, iezere din Tatra. A fost fascinat de caracterul schimbător al peisajului, iar în anii 1904-1905 a vizitat de multe ori Zakopane, unde crea intensiv.
Mulţi pictori polonezi din perioada modernistă au creat vederi sintetice şi expresive ale Munţilor Tatra. Cele mai frumoase şi cele mai importante au fost realizate de Wyczólkowski, care se inspiră din xilogravurile color japoneze (imaginile lumii trecătoare) – subliniază Anna Krol, curator al Muzeului de Artă şi Tehnică Japoneză Manggha, autoare a numeroaselor articole despre lucrările artiştilor prezentaţi în cadrul expoziţiei şi, de asemenea, co-curator a acesteia.
În timpul vizitelor sale în regiunea Podhale, Wyczólkowski a creat câteva zeci de compoziţii, pe care le-a încheiat în serii – Impresii din Zakopane, Impresii din Tatra şi Legende din Tatra (Legenda Munţilor Tatra). De asemenea, a pictat vederi ale iezerelor Morskie Oko şi Czarny Staw (serii – Cascada lui Mickiewicz, Giewont în zăpadă, La poarta lui Chalubinski, Stânci în Tatra, Vedere spre Muran). Artistul a realizat şi multe schiţe în creion şi studii ale unor motive selectate din Tatra care amintesc de xilogravurile lui Hokusai. În cadrul expoziţiei vor fi expuse şi gravurile din seria Tatra. Opt acvatinte din 1906. Acestea reprezentau o transpunere a motivelor anterioare într-o realitate diferită, alb-negru, ce, prezentă în fotografie, era necunoscută până atunci în pictura din Tatra, explică Krol. Forţa compoziţiilor lui Wyczólkowski consta în abordarea nouă, sintetică şi decupată a motivelor montane.
Cu toate că nu ştim dacă Wróblewski era familiarizat cu lucrările lui Wyczólkowski – presupunem că da – este interesant să confruntăm aceste două viziuni ale munţilor. Pare la fel de inspirat să privim lucrările lui Wróblewski într-un alt context: fotografiile din Tatra ale compozitorului, dirijorului şi alpinistului Mieczyslaw Karlowicz. Cadrul caracteristic, strâns, prim-planurile, decupajele în locul întregului, senzaţia cadrelor din culise sau utilizarea deliberată a spaţiului gol ca mijloc de exprimare artistică pot fi regăsite în multe dintre fotografiile compozitorului, precum şi în desenele lui Andrzej Wróblewski – rezumă Anna Krol, juxtapunând opera acestor artişti.
Expoziţia este însoţită de un catalog bogat ilustrat, în engleză şi română, precum şi de monografia „Andrzej Wróblewski. Exhibiting”, ai cărei iniţiatori sunt Magdalena Ziólkowska şi Wojciech Grzybala de la Fundaţia „Andrzej Wróblewski”.