Sâmbăta Mare este ultima zi a Săptămânii Patimilor, de dinainte de Sfintele Paşti, în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului şi pogorârea Lui în iad. Hristos sfărâmă moartea în iad şi ridică la înviere întreaga umanitate.
În Sâmbăta Mare, se sacrifică mielul şi se pregătesc mâncărurile: cozonacii, pasca, drobul şi friptura de miel. Se pregătesc straiele curate şi noi pentru a merge la Înviere.
În coşul pregătit pentru biserică, se pune un ştergar nou, o lumânare aprinsă, ouă înroşite, cozonac, pască, miel şi caş, o ramură înflorită, busuioc şi vin.
Sâmbătă seara înspre noapte se deschid Cerurile, iar sufletele celor adormiţi vin acasă. Tradiţia spune că cine vrea să i se împlinească dorinţele, trebuie să rămână treaz, să nu doarmă deloc în noaptea de Sâmbăta Mare. Atunci se deschid Cerurile şi Dumnezeu vede înlăuntrul fiinţei noastre şi ne dăruieşte ceea ce dorim cu ardoare.
Credincioşii merg spre biserică în linişte. La miezul nopţii, preoţii aduc credincioşilor lumină: „Veniţi să luaţi Lumină!”
Lumina se dăruieşte din om în om, din mână în mână, din lumânare în lumânare, din inimă în inimă!
Lumina este dusă acasă, la cei dragi şi dusă la cimitir, la cei adormiţi.
Este Lumina Învierii Lui Hristos!
Îngerul a strigat: Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!