Alaiul de Udatul Ionilor din Tălmăcel, pe 7 ianuarie, Urșii și Burduhoșii din Cârța, pe 8 ianuarie, și lolele din Agnita, la sfârșit de ianuarie, străbat localitățile sibiene, alungând spiritele rele și aducând sănătate și prosperitate în noul an.
Carul alegoric tras de boi și hainele românești ale călărașilor din Tălmăcel, pocnetele din bici și veșmintele înfricoșătoare ale lolelor sau Burduhoșilor, „costumele” făcute din frânghii de fân ale Urșilor din Cârța sunt puncte principale de atracție ale acestor obiceiuri, unice în țară, potrivit cercetătorilor din cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) „Cindrelul – Junii” Sibiu.
„Din primăvară până în iarnă, satele Sibiului îmbracă straie populare, căci oameni din toate cele cinci zone etnofolclorice ale județului – Mărginimea Sibiului, Valea Hârtibaciului, Valea Târnavelor, Țara Secașelor și Țara Oltului – păstrează obiceiuri legate de marile sărbători religioase de peste an, precum și de calendarul agricol. Unele sunt adânc întipărite în sufletul comunităților fiind practicate fără întrerupere, precum focurile ritualice de la Lăsatul Secului de Paști, înroșitul ouălor, cununile de Sânziene sau colindatul copiilor; altele, practici cu caracter identitar odinioară, au fost trecute ani buni sub tăcere, fiind reluate recent de vârstnici și tineri, împreună: Buzduganul de seceriș de la Cârța, Boul cu sunzuiene de la Topârcea, Fuga lolelor din Agnita etc. Fiecare dintre aceste practici devine astfel o dovadă incontestabilă a faptului că obiceiurile vechi își (re)câștigă însemnătatea în vremuri noi, chiar dacă realitatea socială, culturală și economică a satelor se adaptează permanent practicii moderne, iar multe dintre credințele ce au stat la baza tradițiilor nu mai sunt cunoscute”, apreciază specialiștii de la CJCPCT Sibiu.