„Jocuri de putere”, prima expoziție temporară a anului 2024 la Muzeul Naţional Brukenthal

„Jocuri de putere”, prima expoziție temporară a anului 2024 la Muzeul Naţional Brukenthal

Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale Muzeul Naţional Brukenthal invită publicul la prima expoziţie temporară din acest an, „Jocuri de putere”.

Expoziţia poartă semnătura prof. univ. dr. Adrian Stoleriu, decanul Facultăţii de Arte şi Design din cadrul Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, și este organizată în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi, Primăria municipiului Iaşi și Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iaşi.

Vernisajul va avea loc marţi, 9 ianuarie 2024, de la ora 12:00.

„Navigăm în ‘acvariul rechinilor’, încercând doar să supravieţuim, ne simţim ca un ‘rechin’ sau suntem de fapt plasaţi într-un liniştit ‘iaz cu peştişori aurii’? În ceea ce priveşte interacţiunile sociale şi mediile de cercetare, acestea pot varia foarte mult!

Unele procese care implică jocuri de putere sunt percepute ca fiind neproductive, frustrante sau chiar enervante. Cu toate acestea, experienţa ne spune, de asemenea, că situaţiile dificile pot fi stăpânite prin analiza dinamicii situaţiilor-cheie şi a intereselor actorilor implicaţi, printr-o comunicare abilă şi, în general, printr-o abordare conştientă de putere.

Abordarea teoretică a micropoliticii şi consolidarea conceptuală a acesteia oferă un cadru pentru a înţelege în mod sistematic manifestările utilizării cotidiene a puterii în organizaţii. Cu toate acestea, micropolitica nu se referă doar la persoanele aflate în poziţii de conducere sau la abuzul de putere. De fapt, interesele proprii sunt urmărite la toate nivelurile organizaţionale şi pot fi motivate din punct de vedere etic. Strategiile individuale sau colective sunt utilizate pentru a exercita o influenţă informală sau pentru a evita controlul din partea altora. De interes central este chestiunea resurselor de putere, de asemenea, din perspectiva diversităţii.

Dintotdeauna oamenii au căutat puterea, fiindcă de cele mai multe ori puterea a însemnat şi bunăstare şi bani. Iar lupta pentru putere nu este întotdeauna una uşoară. De puţine ori, lupta pentru putere se încheie paşnic, printr-un tratat sau armistiţiu. De cele mai multe ori formula jocurilor sau luptelor de putere dintre indivizi sau clase sociale, pentru atingerea statutului suprem, a generat numeroase conflicte şi confruntări armate, provocate de numeroasele interese geo-strategice, economice şi politice, respectiv a anumitor aspecte de ordin ontologic sau spiritual.

Acesta este şi proiectul propus de artistul Adrian Stoleriu, cadru didactic şi decan al Facultăţii de Arte şi Design din cadrul Universităţii Naţionale de Arte ‘George Enescu’ din Iaşi. Prin intermediul lucrărilor sale din acest ciclu, artistul ridică o problemă actuală care are la bază nu doar o reacţie personală a autorului, ci o reacţie colectivă faţă de unele dintre cele mai stringente problematici ale lumii contemporane. Războiul din Ucraina este la graniţă, jocurile de putere pentru alegerile numeroase din acest an sunt în toi, pe toate palierele, luarea puterii şi a conducerii unor instituţii se regăseşte în toate societăţile şi elitele. Napoleon afirma că ‘Orice putere corupe, iar puterea absolută corupe absolut’, şi continuă spunând că ‘puterea este o amantă. Am lucrat din greu să o cuceresc pentru a-i permite altcuiva să mi-o ia’.

Cadrul teoretic desemnează conceptul puterii ca un termen cu multiple sensuri şi interpretări (politice, militare, economice, culturale, informatice etc), care deschid calea înţelegerii comportamentului diferiţilor actori ai politicii mondiale. Înţelegerea relaţiilor existente între aceştia conduce inevitabil spre concluzia că deţinerea şi manifestarea puterii se transformă treptat, pornind de la formele sale fireşti, într-un soi de drog, într-o sete continuă sau nevoie acută de putere, ce nu ţine cont de costuri sau riscuri, şi cu atât mai puţin de drepturile sau necesităţile celuilalt.

Ideea centrală a proiectului expoziţional porneşte de la o sugestivă metaforă în care animalul se substituie omului şi intereselor sale ierarhice. Se creează astfel o imagine complexă a unei lumi distopice, inspirate în parte şi din celebra nuvelă a lui George Orwell, ‘Ferma animalelor’, punând de data aceasta accentul pe problematicile lumii contemporane, dominate în mare măsură de stări şi fenomene acute, precum incertitudinea, frica, manipularea, poluarea, încălzirea globală, lupta continuă pentru resurse, globalizarea ş.a, care tind să influenţeze în mod drastic percepţia omului asupra mediului în care trăieşte. Animalele reprezentate în lucrările de pictură şi desen ale acestui proiect expoziţional, unele inspirate direct, dar subtil, din creaţiile unor mari artişti ai trecutului, şi apoi reintegrate în contexte contemporane contrariante, devin astfel o emblemă a umanităţii degradate, capabile să recurgă la cele mai drastice forme de control şi manipulare, ajungând până la anihilarea totală.

Pornind de la aceste premise, expoziţia de faţă propune multiple chei de interpretare, trecute prin filtrul raţional şi sensibil al artistului aflat în postura unui observator obiectiv şi subiectiv deopotrivă, aflat în căutarea unor posibile răspunsuri şi soluţii referitoare la starea lumii în care trăieşte, cu toate problemele şi riscurile cu care aceasta se confruntă, inclusiv cu cel al autodistrugerii.

În acest complex joc al puterii, omul – marele absent în mod concret sau vizual, dar prezent în mod implicit sau subînţeles în fiecare dintre situaţiile descrise de lucrări -, oscilează între postura de salvator al omenirii şi cea de exterminator al acesteia, expunând totodată inechitatea raporturilor de putere manifestate între indivizi, între clasele sociale, între cei puternici şi cei slabi.

Toate aceste indicii conduc în cele din urmă spre ipoteza asumată de autor, că absenţa vizuală a omului şi înlocuirea lui cu animalul pot fi interpretate şi ca un act de pedepsire morală la care artistul recurge, dar şi la o comparaţie extraordinară. De multe ori exclamăm că omul se manifestă ‘ca o maimuţă’, iar când un asemenea om ajunge să aibă o putere, joaca acestuia este distructivă.

Însă, avem şi un alt reper, o salvare, pe care artistul nu ezită să o vadă – hermina. Cunoaştem faptul că hermina este un mamifer carnivor de talie mică, măcelărit şi ignorat de oameni cu excepţia lui Leonardo da Vinci, care a imortalizat-o într-un portret (realizat la sfârşitul secolului al XV-lea) al Ceciliei Gallerani, iubita lui Ludovic Sforza, duce de Milano. Dacă blana ei se murdăreşte, hermina face tot ce poate ea pentru a se curăţa. Dacă nu reuşeşte, îşi bagă gheruţele în gât şi se omoară. Hermina este considerată şi un simbol al purităţii. Se spune că hermina este atât de curată, încât vânătorii murdăresc cu funingine în jurul acesteia, ştiind că hermina preferă să se dea prinsă decât să-şi murdărească blana.

Există şi expresia latină ‘Homo homini lupus est’ – ‘Omul este lup pentru om’ a cărei origini o regăsim în textul ‘Asinaria’ de Plaut (195 î.Hr.). Fraza integrală care a inspirat aforismul este ‘Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit non novit’. Uneori este tradusă şi sub forma ‘omul este lup omului’, făcând trimitere la ideea că omul este inamicul omului, şi face referire la ororile de care este capabilă natura umană şi pentru a defini lupta continuă a omului pentru supravieţuire şi modul în care fiecare dintre noi tindem să ne folosim de orice mijloace pentru a ne vedea scopul atins. În contrast cu această expresie există ‘Homo sacra res homini’ – ‘Omul este un lucru sacru pentru om’, aforism originar din volumul ‘Scrisori către Lucilius’ de Seneca. Filosoful englez Thomas Hobbes a explicat ambele aforisme în lucrarea ‘Despre cetăţean’: ‘Imparţial fiind, ambele vorbe sunt adevărate: că omul este un fel de zeu pentru om; iar omul este lup pentru om. Prima este adevărată dacă comparăm cetăţenii între ei, iar cea de-a doua, când comparăm oraşele’.

Expresia din 1668 a lui Thomas Hobbes, atribuită lui Sir Francis Bacon ‘scientia potentia este’ – ‘cunoaşterea este putere’ este astăzi la fel de actuală. Trebuie însă făcută o distincţie între puterea de a cunoaşte şi puterea de a acţiona şi de a lucra. Însă dacă cunoaşterea şi înţelepciunea umană s-ar întâlni cu puterea umană de acţiune atunci societatea ar arăta diferit.

Expoziţia este o lecţie deschisă care ne învaţă diferite caractere, dar ne prescrie şi antidotul. Ne arată şi ne învaţă cum ar trebui să fim în acest joc al puterii.

De asemenea, expoziţia este şi o oglindă pentru fiecare de a se vedea de care parte a jocului este: pradă sau învingător, jucător sau spectator, cum se respectă regulamentul jocului şi care au fost etapele de a ajunge la victorie”, a declarat dr. Alexandru Constantin Chituţă, curatorul expoziției.

Răspunde