„𝑪𝒖 𝒏𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝑫𝒖𝒎𝒏𝒆𝒛𝒆𝒖 𝒏𝒖 𝒕𝒆 𝒑𝒖𝒊 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆!”

„𝑪𝒖 𝒏𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝑫𝒖𝒎𝒏𝒆𝒛𝒆𝒖 𝒏𝒖 𝒕𝒆 𝒑𝒖𝒊 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆!”, este concluzia la care a ajuns cel mai vechi drumar al județului Sibiu.

Aproape că nu este utilaj pe care să nu-l poată struni, iar mirosul de bitum și asfalt fierbinte l-a însoțit în ultimii 25 de ani. „𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒-𝑠 𝑎𝑛𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛𝑖. 𝐷𝑒𝑝𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑖 𝑛𝑢𝑚𝑎̆𝑟𝑎̆. 𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑎̆… 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖 𝑑𝑟𝑢𝑚𝑎𝑟 𝑛𝑢-𝑖 𝑢𝑠̦𝑜𝑟 𝑑𝑒𝑙𝑜𝑐”. Cam așa își socotește vechimea Dănuț Blangu, angajat al societății Drumuri și Poduri SA Sibiu, om bun la toate: este asfaltator, deservent de utilaj și însoțitor pe mașinile de deszăpezire. Până să ajungă la societatea de drumuri a Consiliului Județean, Dănuț Blangu, căruia colegii îi pun „nea Dan”, a mai lucrat la diferite firme private, tot în domeniul construirii și întreținerii de drumuri.

„𝐴𝑚 𝑎𝑙𝑏𝑖𝑡 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑢 𝑏𝑖𝑡𝑢𝑚 𝑠̦𝑖 𝑎𝑠𝑓𝑎𝑙𝑡”, este descrierea simplă, în alb și negru, pe care nea Dan o dă vieții de drumar. Este un om care le-a văzut pe toate: „𝐶𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑔𝑟𝑒𝑢 𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑔𝑖 𝑐𝑢 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖, 𝑐𝑢 𝑠̦𝑜𝑓𝑒𝑟𝑖𝑖. 𝑁𝑢 𝑎𝑢 𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒. 𝑀𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑖𝑎𝑟𝑛𝑎, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆𝑝𝑎̆𝑡̦𝑎̂𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑠̦𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ „𝑠𝑎̆𝑟𝑎̆𝑟𝑖𝑡̦𝑎” 𝑐𝑢 𝑙𝑎𝑚𝑎̆. 𝑀𝑎𝑖 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔 𝑖̂𝑛 𝑠̦𝑎𝑛𝑡̦ 𝑠̦𝑖 𝑎𝑝𝑜𝑖 𝑛𝑒 𝑟𝑜𝑎𝑔𝑎̆ 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎̆𝑚, 𝑠𝑎̆-𝑖 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑡𝑒𝑚 𝑝𝑒 𝑑𝑟𝑢𝑚”.

Constată că anotimpurile se schimbă de la un an la altul, că nu mai sunt iernile cu care, demult, a crescut acasă, în satul Nou, fost Nou Săsesc: „𝐼𝑒𝑟𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑠𝑒. 𝑁𝑖𝑐𝑖 𝑛𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑧𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑐𝑢 𝑜 𝑛𝑖𝑛𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑙𝑖𝑡𝑎̆, 𝑐𝑢 𝑜 𝑧𝑎̆𝑝𝑎𝑑𝑎̆ 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑜𝑎𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑠̦𝑖𝑛𝑖𝑖. 𝑁𝑜𝑖, 𝑑𝑟𝑢𝑚𝑎𝑟𝑖𝑖, 𝑠̦𝑡𝑖𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎, 𝑐𝑎 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢, 𝑛𝑢 𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑖 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆”.

Dănuț Blangu face naveta de acasă, din Roșia – pentru că aici „s-a măritat”, după cum singur o recunoaște – până la Sibiu. Trudește, cât este ziua de lungă, la cei peste 950 de kilometri de drumuri județene, turnând asfalt, montând parapeți metalici și semne de circulație sau trasând marcaje. Nopțile devin lungi și grele de-a lungul iernii, când se luptă cu nămeții depuși pe șosea.

În curtea societății de drumuri vin angajați din toate colțurile județului: de pe Valea Hârtibaciului, din Mărginime, de pe Târnave sau Secaș. Toți se descriu ca fiind oameni obișnuiți, însă de munca lor depindem noi, cei care folosim drumurile spre a ajunge la locurile de muncă sau la cei dragi. Ei sunt drumarii județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste.