Cine nu a auzit de Turnul Sfatului din Sibiu?
Monumentul datează din secolul XIII, când apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului – menţionată în documente la 1324. Pe peretele sudic al turnului se văd încastrate reprezentările în relief de piatră a doi lei care se presupune că fac parte din structura originală a turnului.
Turnul a avut diverse întrebuinţări, de la depozit de cereale la punct de observaţie a incendiilor, de arest temporar sau chiar de muzeu de ştiinţe naturale la mijlocul secolului XIX.
Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de construcţii, fiind supraînălţat şi chiar înglobat unui grup de clădiri. Din construcţia iniţială, s-a păstrat doar nucleul ridicat până la primele două etaje. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241. În forma iniţială, nu depășea patru niveluri. În şanţul de apărare al acestei incinte, în urma unui sondaj arheologic, a fost descoperită o monedă din perioada de domnie a regelui maghiar Andrei al II-lea (1205 – 1235). Lucrări ample de reconstrucţie s-au efectuat în anii 1586 – 1588, după ce în 17 februarie 1585 s-au prăbuşit etajele superioare, surprinzândul printre dărâmături pe pictorul Johann David în timp ce zugrăvea bolta. După ce a fost reparat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, turnul a suportat intervenţii radicale în partea superioară. Acoperişul piramidal, prevăzut cu patru turnuleţe fiale în colţuri, redat de pictorul Franz Neuhauser cel Tânăr în acuarela sa „Târgul anual de la Sibiu”, a fost înlocuit în 1826 cu cel actual, din cupru. Tot atunci s-a înălţat şi ultimul etaj. În forma sa actuală, turnul se ridică pe înălţimea a şapte etaje retrase succesiv, având faţadele marcate prin deschideri înguste de forma unor metereze. La 4 mai 1848, revoluţionarii saşi arborează pe turn steagul imperial în semn de protest faţă de alipirea Ardealului la Ungaria. La parter, turnul are o amplă trecere boltită care la începutul secolului XX era pictată, după cum aflăm din ziarul „Luceafărul” (1 iulie 1910). Al doilea tunel este, practic, pe sub casa din Piaţa Mare nr.1 şi a fost deschis la inceputul anilor ’30. În gangul de trecere din partea dreaptă, se află o piatră cu inscripţia “Haec turris edificate est comuni a rehuius a.d.1586 die 4 s apri”. Accesul în interior este posibil printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. Sunt 141 de trepte de urcat până la ultimul etaj. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezintă un punct de observaţie asupra oraşului vechi. În 19 decembrie 1906 se pune în funcţiune ceasul din turn, care este iluminat noaptea. Ceasul a fost realizat de firma „J.J. Fuchs & Fii” din Bernberg (Saxonia). În 1917, acoperişul de cupru este confiscat de armata germană.
Turnul Sfatului este și un loc de expunere a artei. Între 1962 şi 1998, el a adăpostit o secţie a Muzeului Brukenthal cu exponate medievale, iar acum oferă spații expoziționale temporare în suprafață de aproximativ 60 de metri pătrați. Anul acesta, a găzduit cinci astfel de evenimente.
Așadar, dincolo de a fi o atracție turistică care nu trebuie ratată, acest turn a fost dintotdeauna o parte importantă a orașului.
În 1998, a fost vizitat de Prinţul Charles, actualul monarh al Regatului Unit.
Anul acesta, turnul a fost vizitat de peste 16.000 de persoane, iar biletul de intrare costă doar 2 lei.
„Continuând investițiile în clădirile istorice, Primăria Sibiu urmează să reabiliteze și Turnul Sfatului, pentru ca acesta să rămână un martor al istoriei Sibiului”, au anunțat reprezentanții municipalității.