Directorul Muzeului ASTRA, Ciprian Anghel Ștefan, ne povestește o veche rețetă tradițională din zona lui de baștină, Țara Moților.
Cine a trecut pragul Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului știe că tradiția are gust. Ciprian Ștefan poate fi uneori găsit la Târgul de țară, pregătind bucate simple și curate, ce amintesc de copilăria de altădată. Autentic om al satului, acesta se mândrește cu originile sale, iar viața de odinioară a moților din Apuseni îi este dragă și acum și mereu.
„‘Mazăre pe par, rântăluită’! De fapt, fasole verde, scăzută, gătită după o rețetă a bunicii! La noi, în Apuseni, fasolea e denumită mazăre. Și avem așa: mazăre pe par, măzăre grăburie (fasolea oloagă) și mazăre pe târș (mazărea, mazăre). În această perioadă a anului, în zonele montane din Țara Moților, fasolea se gătește foarte des, de obicei fără carne, dar fiind vremea fânului și a muncilor agricole de toamnă, se gătea și cu carne sau produse de carne, încă prezente în borcane sau ghioabe, conservate după rețete care au demonstrat sustenabilitatea. No! Pe fundul borcanului sau oalei, mai era unsoare, cârnaț sau bucăți din pecea lungă puse la păstrare din porcul de iarna trecută. Mai întâi alegem ‘păstăile de mazăre de par’ să nu fie ațoase. Dacă vara era caldă și secetoasă, că după secetă zic bătrănii rămâne hrană, luăm ceapa albă din cunună, 2-3, o curățăm și una o crepăm în 4! Morcovii, încă în strat, că se mai fac pănă la Sf. Dumitru, 3-4, îi răzălim de coajă, tăiem în sferturi și deoparte, așa și cu 8 cățăi de usturoi!. O oală de 5 litri, punem ‘mazărea’, ceapa sfertuită și morcovii cu usturoiul la fiert, până e moale păstaia. După aia călim restul cepelor tăiate cubulețe, punem o țâră miere de stup și când e molcuță, măcar 8 roșii din grădină, amestecăm așa la foc mic, 10 minute bune! De acu-nainte punem fiertura de mazăre cu legumă și ce am mai călit din borcanul se unsoare. După primul clocot, mai un deț de suc de roșii, fierbe iară și radem niște telemeauă veche din lapte de vacă! În 15 minute îi gata, punem în ‘tănier’ de lut, lingura din lemn de frasăn să nu amărască, smântână de pe lapte acru, piparcă usturoaiè, pită… și iese cum e în poză! N-am făcut jompuri la drum, nici bode de otavă, da’ mi-am pus mintea la care nu am umblat la contribuție. Să vă fie haznă!”