De Ziua Internațională a Pompierilor, despre cei ce luptau cu focul în satele sibiene

De Ziua Internațională a Pompierilor, despre cei ce luptau cu focul în satele sibiene

Muzeul ASTRA organizează un ghidaj tematic la remizele de pompieri din localitățile Cacova și Colun, astăzi, cu ocazia Zilei Internaționale a Pompierilor. 

Prin cunoașterea celor două monumente expuse în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului se va evidenția pe de o parte specificul tehnic, pe de altă parte specificul funcțional și istoric a ceea ce reprezintă vechi instalații de stingere a incendiilor în lumea rurală transilvăneană. „Este vorba despre așa-numitele remize PSI dotate cu tulumbe și sacale (butoaie) cu apă de capacități diferite folosite în lupta cu focul. Trase de cal, aceste instalații alături de instrumentarul tipic PSI devin martori patrimoniali valoroși destul de rari astăzi, reprezentând o modernizare a lumii rurale sub aspectul protecției și stingerii incendiilor”, au explicat reprezentanții muzeului.

Ghidajele vor avea loc între orele 10.00-15.00, respectiv 17.00-19.00.

Ziua Internațională a Pompierilor se sărbătorește anual pe 4 mai, din 1999.

„Modernizarea lumii rurale transilvănene la nivel de edificii de utilitate publică și socială precum, cârciumă, han, pavilion de joc sau remize de pompieri de fapt mai arhaicele clădiri PSI, a avut loc mai ales în a doua jumătate a secolului XIX. Favorizată de o stare economică mai ridicată a anumitor comunități din zonele Mărgimii Sibiului și Țării Oltului, modernizarea a avut loc inclusiv în ceea ce privește răspândirea remizelor de pompieri dotate cu tulumbe, sacale, felinare pentru intervenție pe timp de noapte, furtune sau unelte clasice folosite la stingerea incendiilor. Aceste clădiri cu dotările mai sus amintite, dotări care reprezintă de fapt tehnica mai veche a unui punct PSI (de exemplu, tractarea acestor tulumbe sau sacale avea loc mai ales cu cai) au fost răspândite în satele celor două zone mai sus menționate. În ceea ce privește organizarea echipelor de pompieri, acestea erau organizate ca și echipe de pompieri voluntari. Eficiența acestor echipe era relativ limitată, cel mai probabil că nu erau prea antrenați, iar dotările nu ajutau la eficiența stingerii. O mărturie din Sadu, o localitate a zonei Mărginimii, stă dovadă despre această ineficiență. Pe de altă parte însă în ‘Monografia comunei Rășinari”,, din 1915, este documentată o organizare profesionistă a echipei de pompieri voluntari unde fiecare avea câte o funcție specifică, deci o organizare modernă care ar ilustra mai degrabă eficiență. Deci depinde cel mai probabil de fiecare echipă a fiecărei comunități în parte”, arată muzeograful Liviu Velțan.

„Șurile vecinilor și casa părintelui Simtion se aflau prefăcute în una grămadă mare de jar”

Cum arăta o intervenție a pompierilor sătești? Liviu Velțan prezintă relatarea unui incendiu petrecut în 1888, la Sadu, din volumul lui Alexandru Bucur  „Dezastrele care s-au manifestat pe teritoriul județului Sibiu” (Ed. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012). „În noaptea de 28/29 martie, în localitatea Sadu, a izbucnit un incendiu care, favorizat de un vânt puternic, a dus la distrugerea unui număr mare de gospodării. Vinovat de producerea acestuia era parohul,, Constantin Simtion bătrânul,, care abia a scăpat cu viață, neglijența lui producând ‘scrumarea a 83 de economii din cele mai de frunte, ale localității, nenumărate ‘familii… rămase numai cu ce-i aflară pârjoala de miezul nopții’, adică în cămașă, fără încălțăminte în picioare. Cronicarul Sava Popovici Săvoiu, originar din comuna greu încercată, descrie în mod plastic modul în care a izbucnit incendiul, cum s-a acționat pentru localizarea acestuia și mai ales cum s-a comportat nepoata sa, Anuța, care a salvat pe sora ei Elisafta, copiii acesteia și soacra, care, surprinși de incendiu, s-au adăpostit în pivnița casei cuprinsă de flăcări: ‘nici aceia (nu) este adevărată faptă că pompierii, sau alți săteni, ar fi scăpat casa de n-au ars – căci atunci ar fi putut scăpa șura și grajdurile cu boii – fiind pompierii aici – când se aprinde șura părintelui Simtion – și celelalte ale Kirceștilor; căci numai târziu se aprinseră – șura și edificiile de lângă casa proprie, când șurile vecinilor și casa părintelui Simtion se aflau prefăcute în una grămadă mare de jar; apoi focarii nu se puteau ocupa cu stingerea focului – stăpânit de un vânt puternic – ci numai cu salvarea vieților omenești, mai ales a femeilor și copiilor înspăimântați, nici un ciubăr cu apă (nu) a jertfit cineva din pompieri sau din lăudăroșii vecini la incendiul șurii și a celor de împrejur, căci pe când veniră aceștia focul era localizat și nici că mai avea ce să roadă…. mai având pompierii numai cu stingerea cărbunilor de-a face. Toți de toate părțile a rudeniilor mele – nu putea lăuda de-ajuns bărbăția și cutezanța curajoasei mele nepoate – Anuța a lui Achim…. care, precum se spunea, de la începutul incendiului până la finea lui i-au fost geniul apărător al surorii sale, nepoata Elisafta și a copiilor dânsei, ascunși în pivniță – pentru că tatăl lor cumnatul Tudor cu feciorii lui…. neputând străbate prin foc, fiind ei de aia parte de para focului – și până a face înconjorul – brava mea nepoată, deși locuia departe înspre capul satului, neavând să treacă printre marea de flăcări – ajunse mai repede la casa mea și la craterul focului de unde se-n-lățiră pârjoala peste comuna centrală… ‘Para focului tocmai rodea la 4 șuri și la casele vecine cu cea mai grozavă furie. Nimeni, în afară de cumnatul Tudor și feciorii lui, nu se afla ca apărători – și fiindcă și dânșii nu se puteau arunca între flăcări să scoată pe femei și pe copiii retrași în pivniță unde-i persecutară focul, arzând după dânșii treptele și ușa pivniței și era pericol că mor înecați în fum – numai după ce veni curajoasa nepoată Anuța cu o scară lungă pe care s-a urcat tăicuțul ei Tudor cu Nicolae și Dumitru, feciorii dânsului, spărgând acoperișul din dosul casei unde nu a ajuns focul, putură a se pogorâ prin pod, conduși de curajoasa nepoată la ușa pivniței, cu buboul în cap și răzbi prin arzânda ușă, în pivnițele unde știa că este un butoi cu oțet cu care ea stinse focul și salvă viața a 4 persoane. Deschizând apoi ușa coridorului de la pivniță, din partea nearzândă a casei, aer scutit de nădușitorul fum ce se concentrase din toate părțile, și numai atuncea se mai iviră unii oameni, când focul era localizat cu desăvârșire”.

Răspunde