Pomul vieții iranian și laleaua olandeză deopotrivă se numără printre detaliile surprinzătoare regăsite, sute de ani, pe obiectele din ceramică ale sașilor transilvăneni. Cum și de ce este specială ceramica săsească aflăm pe larg de la o cercetătoare din Sibiu care s-a dedicat acestui domeniu, fiindcă pământul încă le vorbește celor ce n-au uitat să asculte!
Dr. Karla Roşca Szente, muzeograf la Muzeul ASTRA și organizator al târgului „Frumos. Ceramic. Folositor”, a susținut, vineri după-amiază, conferința „Motive şi simboluri. Ceramică săsească din Transilvania” în Sala Oglinzilor a Forumului German Sibiu. Conferința a fost urmată de un atelier de ceramică decorativă cu specific pascal. Evenimentul a fost organizat de FDGR Sibiu în colaborare cu Muzeul ASTRA şi cu Asociaţia „Tonal“.
Specialistă în ceramica tradițională, Karla Roșca expune istoria și specificul ornamental al ceramicii din Sibiu, dar și din alte centre de olărit tradiționale din Transilvania, precum Ocna Sibiului, Făgăraș, Saschiz, Bistrița sau Turda, explică sensul decorațiunilor de pe vase și cahle vechi de sute de ani, prezentând prin imagini câteva din cele aproximativ 5.000 de piese valoroase aflate în colecția Muzeului ASTRA din Sibiu. „Cel mai des folosit este motivul decorativ cunoscut sub denumirea de pomul vieţii iranian sau persan şi cel elenistic, fiind unul dintre miturile străvechi ale omenirii care întruchipează în formă poetică visul irealizabil al tinereţii fără de bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. În credinţele popoarelor, acest mit se înfăţişează sub forma unui copac ale cărui fructe minunate sau a cărui sevă sunt elixire ale vieţii. În coroana copacului sau la rădăcina lui stau păsări sau animale înfricoşătoare ce păzesc nepreţuitul tezaur”, a precizat Karla Roșca.
Karla Roșca, muzeograf: „Ornamentele sunt nu numai forme decorative, ele transmit o simbolistică proprie, care astăzi este tot mai greu de interpretat; motivele sunt tablouri magice care au un înţeles profund.”
Arta populară a saşilor este rezultatul unui îndelung proces, la realizarea căruia a contribuit, pe lângă talentul şi imaginaţia creatorului, un număr imens de factori de ordin etnic, social şi economic, a subliniat Karla Roșca.
„Ceramica este un domeniu de afirmare al sferei artizanale, având o funcţie importantă de vehiculare a valorilor artistice de la ansamblul compoziţional la motiv şi stilizarea acestuia. Ornamentica este o sferă complexă, parte integrantă a creaţiei artistice, cu adânci semnificaţii sociale, materializată în împodobirea ambianţei cotidiene şi festive a omului. Decorul nu este un joc realizat cu scop în sine, ci o structură complexă: piesele, ornamentele şi motivele sunt semne care acţionează semiotic. Ornamentul în sine este considerat în popor ca fiind de importanţă secundară, important este simbolul, elementul magico-apotropaic şi prin acesta protecţia şi forţa de apărare care se ascund în decor. O mulţime de semne vegetale împodobesc casele şi obiectele casnice din spaţiul transilvănean – căncee, căni de vin, farfurii şi castroane. Aceste semne sunt simboluri pline de înţelesuri, dar care astăzi sunt încadrate în cea mai mare parte doar ornamenticii, fără să se mai ţină cont de sensul mult mai profund al acestor reprezentări.
Pe ceramica transilvăneană, se pot observa lalele, garoafe, floarea-soarelui, mere de granat, flori şi fructe, precum şi alte compoziţii florale, reprezentate într-o formă variată de modele.
Motivele florale sunt cel mai des folosite. Amintim laleaua, care reprezintă semnul de mândrie, ospitalitate, putere şi bucurie, rodia (mărul de granată), figurată sub formă de pomul vieţii după tipar iranian ca simbol al evoluţiei ciclice a universului, al morţii urmate de regenerare, margareta, garofiţa, trandafirul, ca simbol al bucuriei şi dragostei, bujorul, bradul, ca simbol al vieţii veşnice, al tinereţii şi al vigorii. Motivele avimorfe şi zoomorfe sunt reprezentate prin păun – ca simbol al fertilităţii, vrabia – ca simbol al belşugului şi rodniciei, cocoşul – ca simbol solar, porumbelul – ca simbol al dragostei, cai, cerbi, lei etc. Cele heraldice – de exemplu, vulturul bicefal stilizat – simbolizează puterea. Motivele antropomorfe sunt reprezentate prin imaginea omului, fiind redate în special figuri feminine”, a detaliat muzeograful.
Muzeul de Etnografie Săsească „Emil Sigerus”, parte a Complexului Național Muzeal ASTRA, deține cea mai mare colecție de ceramică transilvăneană din România, alcătuită din donații și achiziții realizate de colecționari sași precum Ulbrich Joszef, Karl Erwin Ulbrich, Mathias Speck, Johann Miess, Martin Reschner, Franz Zimmerman, Friedrich Teutsch, Julius Bielz, Misch Orend, Wilhelm Richter, Hedwiga Rusdea sau Carl Engber. „Splendidele exemplare de ceramică transilvăneană din colecţia Muzeului ASTRA, cu formele lor originale şi cromatica lor fină, constituie un fond patrimonial de mare valoare artistică şi istorică. Ele se înscriu în arta medievală a Europei, fiind în acelaşi timp simboluri de o strălucire şi o valoare fără egal, dobândite în timp şi spaţii, prin păstrarea tradiţiilor, dar mai ales în urma convieţuirii cu celelalte etnii din Transilvania”, explică dr. Karla Roșca.