Gospodinele din satul Retiș, de pe Valea Hârtibaciului, știu de la mame și bunici rețeta unei plăcinte simple, dar tare gustoase, umplută cu brânză sărată și coaptă direct pe piatră la foc iute.
„Aceste plăcinte se gătesc încă în localitatea Retiş și se numesc astfel deoarece se coc pe piatră. Piatra, o bucată dintr-o plită de la un ploatăn vechi (sobă), se încinge la un foc aprins, în curte. În localitatea Racovița, din Țara Oltului, aceste plăcinte se rumenesc pe lespede, o tigaie grea, din fontă sau fier gros, cu margini joase, transmisă din generație în generație”, explică specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) „Cindrelul-Junii” Sibiu, care au cules această rețetă și au publicat-o în volumul „Popasuri culinare în ținutul Sibiului”.
O puteți pregăti ușor din câteva ingrediente la îndemână: 600 g făină, drojdie proaspătă cât o nucă, o cană cu lapte, 1 linguriță rasă cu sare, 2 linguri cu ulei. Pentru umplutură, este nevoie de 500 g urdă şi brânză burduf și 2 ouă.
Cum se prepară? Într-un castron mare se pun făina cernută și sarea. În mijlocul grămezii de făină se face o gropiță în care se așază drojdia dizolvată în puțin lapte. Peste drojdie se toarnă încet restul de lapte călduț și uleiul. Se frământă aluatul, până se obține o cocă elastică, ușor lipicioasă, dar care se desprinde de pe mână și de pe marginile vasului. Se acoperă vasul cu un prosop curat de bumbac și se lasă aluatul la dospit la loc călduț. Între timp se prepară umplutura: brânza se fărâmițează cu furculița și se încorporează ouăle. După ce coca e dospită, se ia din ea câte o mână de aluat și se modelează cu sucitorul pe planșeta presărată cu făină. În mijloc se pune o lingură de brânză, se adună marginile plăcintei peste umplutură; se coc direct pe piatră, fără untură, fără ulei. Abia după ce sunt coapte, se ung pe ambele părți, cu ulei sau cu untură.
