Neavând un moștenitor direct, baronul Brukenthal a ales pentru redactarea testamentului său o formă legală practicată în Imperiul Romano-German: este vorba de fidei-comiss. A apelat la această formă de transmitere a averii pentru că, în acest mod, atât averea, cât și colecțiile nu puteau fi împărțite. Documentul original se găsește la Arhiva centrală a Bisericii Evanghelice C.A. din România, iar o copie se găsește la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale din Sibiu, în Colecția de documente Brukenthal la cota CD 1-51, nr. 28.
Prin fidei comiss, întreaga avere a baronului era transmisă din generație în generație unui singur moștenitor universal, iar când ultimul moștenitor masculin nu va mai fi, întreaga avere să treacă în posesia Gimnaziului Evanghelic. Moștenitorul universal desemnat la 3 ianuarie 1802 a fost minorul Johann Michael Joseph (1781-1856), fiul lui Peter Carl von Brukenthal (1753-1807), nepotul baronului și a lui Katharina Sophie Binder von Sachsenfels (1757-1789), nepoata preferată a baroanei von Brukenthal.
Un statut aparte l-au avut colecțiile: acestea conform dorinței baronului au trecut în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. La acestea se adaugă un fond de 36.000 de florini pentru a le întreține. Deoarece capitalul nu exista sub formă de lichidități, la moartea baronului, urmașii trebuiau să vândă din obiectele lăsate pentru a constitui acest fond, din care urma ca, anual, 800 fl. să fie folosiți pentru creșterea numărului volumelor bibliotecii, iar restul pentru extinderea și întreținerea colecțiilor (artă, numismatică, minerale etc.) și a palatului, dar și cu plata personalului muzeului.
Banii lăsați moștenire urmau să fie folosiți în vederea deschiderii muzeului, pentru a pune la dispoziția publicului larg valoroasele colecții ale baronului. Inventarul început la 23 iunie și încheiat la 29 august 1803 cuprinde pe capitole (proprietăți, bijuterii, argintărie, ceasuri, porțelanuri, etc.) toate bunurile existente în proprietatea baronului în acel moment.
Procesele cu urmașii lui Brukenthal, dar și devalorizarea produsă în anul 1811 ca urmare a pierderilor suferite de Imperiul Habsburgic în urma războaielor napoloniene, au fost cauzele care au determinat constituirea greoaie a fondului pentru muzeu. La 25 februarie 1817 s-a reușit îndeplinirea dorinței testamentare a baronului, și din cuvântarea co-directorului Johann Filtsch, prim preot al orașului reiese că „… dorința noastră fierbinte este ca, indiferent de barierele naționale și religioase dintre locuitorii acestui oraș și ai acestei patrii, vizitarea muzeului să constituie un prilej fericit ca oamenii de reală valoare morală și spirituală să se cunoască și să se respecte”. După moartea, în anul 1872, a lui Hermann von Brukenthal, ultimul beneficiar al fidei-comissului, conform dorinței testamentare a lui Samuel von Brukenthal, toate fondurile rămase au trecut în proprietatea Bisericii Evanghelice.
Liniștea în Palatul Brukenthal a fost, din nou, tulburată de un proces intentat de Gyula von Brukenthal, urmaș al lui Michael Gottlieb, deși se încheiase în anul 1807 o înțelegere, conform căreia, în schimbul a 40.000 de florini, acesta și urmașii săi renunțau la pretenții asupra averii lăsate de Brukenthal. Dacă la prima instanță acțiunea a fost respinsă, recursul de la Budapesta a fost câștigat de Gyula. Totuși, după expertize efectuate la Budapesta, Viena și Berlin și cu un proces minuțios pregătit, biserica a ieșit învingătoare la cea de-a treia instanță, pentru a sluji misiunea încredințată în beneficiul publicului.
Traducerea testamentului baronului Samuel von Brukenthal:
„Aflându-mă în centrul unui vârtej al îndatoririlor dificile şi obositoare pentru care – supunându-mă voinţei şi milosteniei lui Dumnezeu şi poruncilor înalte ale monarhilor mei preamilostivi – mi-am jertfit partea cea mai frumoasă a vieţii mele, conştiinţa vremelniciei şi a vanităţii tuturor lucrurilor lumeşti şi prin urmare şi a ceea ce peste un timp mai scurt sau mai îndelungat se va întâmpla cu anii mei, m-a determinat să mă gândesc cu toată seriozitatea la ordonarea treburilor casei. În virtutea acestui gând, am dat, deja cu ani în urmă, dispoziţii cu privire la ceea ce se va întâmpla după dispariţia mea. Întrucât de atunci situaţia mea şi alor mei a cunoscut modificări, gândul ordonării situaţiei treburilor mele s-a cuibărit în sufletul meu şi m-a însoţit pretutindeni. Prin urmare, declar următoarele puncte, care au fost concepute după o judecată îndelungată şi în deplinătatea facultăţilor mele mintale, dispoziţii testamentare, ele constituind adevărata şi cu chibzuinţă redactata, ultimă voinţă a mea.
PUNCTUL UNU
averea mea se compune din:
1. Posesiunile nobiliare pe care le deţin în districtul Făgăraşului: Sâmbăta de Jos, Scorei, Ucea, Iaşi împreună cu porţiuni şi apertinenţe aparţinătoare acestora precum şi cele de la Voivodenii Mari şi, de asemenea, porţiunile care mi-au fost oferite cu mărinimie.
Documentele referitoare la aceste posesiuni, emanate de la Cancelaria Majestăţii Sale apostolice şi imperiale, a răposatei împărătese, precum şi scrisorile însoţitoare, dovedesc fără tăgadă că, în parte, le-am achiziţionat de la contele Bethlen, pe vremea când acestea erau vândute fiscului, iar apoi, când moşiile fiscale aflate în Ţara Făgăraşului au fost revendicate de numitul conte, am reînnoit nu numai contractul de cumpărare cu Naţiunea Săsească, obţinând o subscripţie din partea acesteia, ci am dobândit chiar şi consensul regal (Consensum Regium). Documentele dovedesc, de asemenea, faptul că o altă parte mi-a fost conferită jure inscriptio, pentru anii de serviciu îndepliniţi cu credinţă; ele demonstrează totodată că am cumpărat cu bani lichizi, de la fisc, moşiile de la Ucea şi Iaşi; prin urmare, în conformitate cu legile ţării, în calitate de cumpărător al lor, am deplina libertate de-a dispune de acestea după voinţa mea.
Averea mea se mai compune din
2. proprietăţi compuse din terenuri, case şi grădini situate în hotarul Sibiului şi al Avrigului, supuse legislaţiei municipale a Naţiunii Săseşti.
3. din colecţiile de cărţi, tablouri, gravuri, monede, arme, antichităţi, minerale
4. bijuterii şi obiecte de artă din aur şi argint, porţelanuri, cositoare, obiecte din aramă, mobilă, creanţe, numerar şi totalitatea inventarului meu gospodăresc.
Construirea şi mobilarea caselor, precum şi amenajarea grădinilor a necesitat un efort considerabil şi totodată cheltuieli însemnate. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre colecţii; investiţia de strădanie, de hărnicie şi perseverenţă merită chiar mai multă atenţie decât banii cheltuiţi. Atât terenurile, casele, grădinile, cât şi colecţiile vor necesita şi pe viitor, pentru menţinerea lor în starea în care eu le predau, sau pentru sporirea lor, depunerea unor eforturi cel puţin la fel de mari ca cele depuse până în prezent.
Perspectiva decăderii şi devalorizării bunurilor mele, pe care le-ar cauza-o orice fel de partiţie, care ar fi şi în detrimentul publicului, mă obligă să iau măsuri de protecţie pentru ca averea mea să rămână un întreg. Dorinţa aceasta mă obligă să impun limite dragostei ce le-o port rudelor mele, pe care, de altfel, le preţuiesc foarte mult, şi să mă folosesc de o prerogativă pe care mi-o dă legea, aceea de a dispune fără îngrădiri de propria-mi avere; dispun de moşiile mele nobiliare şi de restul averii în conformitate cu legile municipale Lib. 2. Tit. 5.§ 12 şi ejusdem Libri Titulo 6. § 2. întrucât sunt singurul dintre fraţii mei încă în viaţă.
Dintr-o intenţie patriotică şi de interes public şi întărită de puterea legilor, declar că, din motivele deja menţionate, dar şi pentru ca numele moştenit să fie purtat cu cinste, am hotărât ca întreaga mea avere imobilă şi mobilă să se constituie într-un fidei comiss, transmis întotdeauna, din generaţie în generaţie, unui unic moştenitor, fără ca acestuia să-i fie permis să-i aducă vreo modificare.
Nepotul meu, baronul Michael von Brukenthal, se află în situaţia de a-şi purta de grijă sieşi şi urmaşilor săi, fără a avea nevoie de sprijinul meu. Ceilalţi fii ai răposatului meu frate au de asemenea o situaţie bună; împreună cu copiii şi nepoţii surorilor mele, aceştia vor obţine, prin intermediul paragrafelor care urmează, partea (legata) ce li se cuvine.
Îl numesc pe nepotul [de fiu al] răposatului meu frate Michael von Brukenthal, pe baronul Johann Michael Joseph von Brukenthal, primul fiu al nepotului meu, baronul Carl von Brukenthal, unicul meu moştenitor şi doresc ca până la împlinirea vârstei de 25 de ani, tatăl lui să-i fie tutore şi să administreze întreaga avere. În cazul în care acesta ar deceda înainte ca fiul să împlinească vârsta stabilită, atunci cel mai vârstnic bărbat, purtând numele von Brukenthal să-i devină tutore, iar dacă nu va mai fi în viaţă nici un purtător al numelui, cea mai apropiată rudă bărbătească va trebui să îndeplinească această funcţie.
Doresc ca tutorii, cu excepţia tatălui minorului, baronul Carl von Brukenthal să depună un raport anual privind administrarea fidei comiss-ului în faţa a doi comisari, numiţi de guberniu şi de Naţiunea Săsească; comisari ce vor primi pentru munca depusă câte 6 ducaţi, iar actele vor fi păstrate în arhiva casei.
Dacă se va ivi situaţia – de care să ne păzească Dumnezeu – ca nici o persoană din familia Brukenthal să nu poată deţine funcţia de tutore, rog, prin puterea ultimei mele voinţe, magistratul sibian să desemneze un om capabil, care să aibă şi aprobarea guberniului şi care, pentru suma de 100 de ducaţi pe an, să preia această funcţie, obligându-se totodată să dea un raport anual asupra activităţii sale. Această dispoziţie va fi valabilă şi pentru cazul în care, pe viitor, un minor va deveni moştenitor universal şi nu se va găsi o persoană din familie care să îi fie tutore.
Până ce moştenitorul numit, Johann Michael Joseph nu va fi atins vârsta majoratului, acesta nu va putea intra în posesia averii, iar cu veniturile anuale se va proceda după cum urmează:
Doresc ca veniturile să fie capitalizate atâta timp până ce se va obţine suma de 36 000 fl. renani, depuşi la o bancă sigură, cu o dobândă de 4-5%, aceasta însemnând 1500-1800 fl./an. Capitalul de 36 000 fl. îl dedic în mod expres şi pentru totdeauna ca fond destinat bibliotecii, pinacotecii, cabinetului de stampe şi colecţiei de numismatică. Doresc ca din dobânzile anuale cel puţin 800 de fl. să fie folosiţi pentru creşterea fondului bibliotecii, iar restul pentru plata personalului şi pentru eventuale achiziţii de monede, de tablouri şi de stampe. Dispun ca moştenitorul meu şi tutorele acestuia să considere o îndatorire a lor, ca acest capital, după împlinirea dispoziţiilor testamentare, să fie format de urgenţă şi în integralitate. Moştenitorului universal să nu-i revină, până la constituirea capitalului integral de 36000 fl. şi atingerea vârstei majoratului, mai mult de 1000 fl. renani pe an, iar după împlinirea acestei vârste nu mai mult de 2000 fl/an. Abia după formarea acestui fond se va putea bucura de intrarea în posesiune a întregii moşteniri. Sper, şi doresc, ca el să se bucure de ea şi, ca un creştin adevărat, să o gospodărească şi să o îngrijească, astfel încât să poată fi transmisă mai departe, în conformitate cu testamentul meu, în bună stare. Testamentul îl obligă la toate acestea.
În timpul vieţii sale, el se poate considera unicul moştenitor şi beneficiar al fidei comiss-ului, adică a întregii averi, iar după moartea sa, primul său fiu, dacă va avea unul, va prelua moştenirea. Dacă va muri fără moştenitori de sex bărbătesc, atunci fratele său, Peter Carl sau – în cazul în care acesta nu va mai trăi – primul fiu al acestuia va intra în posesia averii şi aşa mai departe, în linie directă, atâta timp cât va exista un descendent bărbătesc al lui Carl Brukenthal.
În cazul stingerii ramurii Carl von Brukenthal, îi va urma în succesiune ramura nepotului Samuel von Brukenthal, apoi linia lui Martin von Brukenthal, respectându-se dreptul primogeniturii. În cazul stingerii liniilor masculine, fidei comiss-ul va trece la descendenţii masculini ai fiicei sau nepoatei lui Carl von Brukenthal, apoi, în caz de extincţie, la cei ai fiicei sau nepoatei lui Samuel von Brukenthal, descendent masculin care va avea dreptul să poarte şi numele de Brukenthal.
Dacă se va întâmpla ca şi liniile feminine ale lui Samuel von Brukenthal să se stingă, moştenirea mea va trece automat în posesia liniei nepotului meu Johann Michael Soterius von Sachsenheim.
Toată averea mea imobilă şi mobilă îi va aparţine acestuia în virtutea fidei comiss-ului, excepţie de la prevederile acestuia făcând: biblioteca, tablourile şi gravurile, apoi colecţia de minerale, antichităţile şi colecţia de numismatică care, în întregimea lor, împreună cu fondul de 36.000 de florini, vor trece în proprietatea veşnică şi de necontestat a Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Pentru menţinerea integrităţii institutului, după dispariţia mea, prim-preotul bisericii evanghelice din oraş, împreună cu un mirean, membru al consistoriului, vor deveni co-directori şi vor veghea ca totul să fie rânduit aşa cum am dispus eu.
Toţi urmaşii se vor conforma, pentru totdeauna, regulilor de succesiune aşa cum le-am stabilit în testament. Doresc ca primul meu moştenitor, sau dacă acesta va fi minor, tutorele său, să privească testamentul ca pe o lege a familiei şi să obţină de la guberniu recunoaşterea acesteia.
PUNCTUL DOI
După moartea mea şi în conformitate cu prevederile testamentului, unicul meu moştenitor, Johann Michael Joseph baron von Brukenthal va intra în posesia întregii mele averi, care se compune din: moşiile din districtul Făgăraşului şi pământurile aflate pe fundum instructum, inclusiv vitele, herghelia şi turmele de oi, depozitele de vinuri şi fructele, precum şi inventarul tuturor acestor curii (curţi); toate posesiunile aflate sub jurisdicţia legilor municipale săseşti care, după cum se ştie sunt: casa din Sibiu [palatul din Piaţa Mare], casa – Gartenhaus (din grădini) de la porţile oraşului cu mobila, inventarul casnic, vasele din argint, porţelanurile, lenjeria, cositoarele şi obiectele din aramă, apoi colecţiile: pinacoteca, biblioteca, colecţia de numismatică şi de minerale – acestea cu respectarea prevederilor de mai sus – creanţele, vinurile şi fructele; grădinile şi măieriile de la Poarta Cisnădiei, cu vitele aflate acolo, câmpurile şi păşunile din hotarul Sibiului; construcţiile din Avrig, împreună cu grădinile şi curţile, uneltele de acolo şi inventarul casnic, câmpurile şi păşunile din hotarul Avrigului. Toate acestea îi revin lui Johann Michael Joseph, moştenitorul meu universal, beneficiar al fidei comiss-ului, spre a se bucura de ele: deductis prius legatis infra specificandis.
Voi dispune realizarea unui inventar complet al averii mele. Întrucât după moartea mea situaţia va fi diferită, doresc ca imediat după ce aceasta va surveni, să se întocmească un inventar exact, semnat de doi martori, care va fi depus în arhiva casei.
Pentru ca moştenirile în bani pe care le dispun mai jos să poată fi plătite cât mai curând şi capitalul de 36000 de florini renani să se poată constitui rapid, doresc ca vinurile, caii de călărie şi de tracţiune, obiectele de valoare ce prisosesc, bijuteriile, perlele, inelele, ceasurile şi cutiile pentru tutun ş. a., surplusul de vite de pe fundum instructum să fie vândute. La capitolul obiecte preţioase, fac excepţie de la vânzare cele două Handrosen (este vorba despre un cuvânt arhaic, desemnând probabil brăţări, în traducere literală trandafiri de mână) care au aparţinut soţiei mele, una ornată cu portretul împărătesei Maria Thereza, iar cealaltă cu cifrul numelui celei de la care provin, solitair-ul meu cel mare, inelul de briliante, cântărind 43 de grame, inelul de prindere a eşarfei ordinului [probabil a Sfântului Ştefan pe care îl deţinea în grad de cruce mare cu colan] cu cele 32 de briliante mai mici şi patru mari, cele două inele (Rosenringe) cu briliante, spre a reveni moştenitorilor mei în cadrul fidei comiss-ului. În această categorie se înscriu şi marele colan, spada din aur şi setul de cuţite din aur, argintăria mare de masă, cele două căni de cafea din argint, cana de apă din argint, surtout-ul (o fructieră frumos ornamentată) cu accesorii, toate acestea fiind nevandabile vor fi însemnate cu numele şi cu stema mea. Dacă în afara celor menţionate, vite sau piese de argintărie nu pot fi păstrate sau se consideră că întreţinerea lor ar fi anevoioasă, acestea pot fi vândute, iar – după ce se face plata în numerar a legatelor testamentare şi se încheie procesul de constituire a capitalului de 36000 de florini – contravaloarea lor, obţinută din veniturile moşiilor, se va adăuga la ‘avere’ şi se consideră ca făcând parte din fidei comiss.
Moşiile din Făgăraş le deţin numai cu titlul de jure inscriptio, iar după expirarea perioadei de înscriere ele se vor întoarce în posesia fiscului regal; banii obţinuţi din aceste moşii, la rândul lor, vor forma un fidei-comiss şi vor fi depuşi la o bancă sigură, în vederea achiziţionării altor pământuri nobiliare.
PUNCTUL TREI
Întrucât biblioteca, tablourile, gravurile, naturalia, mineralele şi colecţia de numismatică se vor afla sub incidenţa dispoziţiilor speciale, iar arma mea, porţelanurile saxone, berlineze şi japoneze, precum şi toate celelalte, îi revin moştenitorului meu universal, sub formă de fidei-comiss, dispun expres ca în momentul în care va fi constituit şi depus capitalul de 36.000 de fl., iar din dobânzi se va putea plăti un bibliotecar şi personal de îngrijire, accesul la bibliotecă, la pinacotecă, la colecţiile de minerale şi numismatică să fie posibil în casa mea din Sibiu, destinată păstrării acestora, în anumite zile şi la anumite ore.
PUNCTUL PATRU
După ce întreaga avere va fi preluată de moştenitorii mei, conform dispoziţiilor de mai sus, doresc ca următoarele legate testamentare să ajungă la destinatarii lor, cele în bani în decursul unui an, iar celelalte, imediat după dispariţia mea.
Astfel le revin :
1. Copiilor răposatei doamne Hierling din Nocrich sau, dacă unii dintre ei nu mai sunt în viaţă, copiilor acestora, împreună şi în mod egal, 1.000 de florini renani.
2. Copiilor răposatei doamne Hermann din Rupea, pe de o parte, doamnei von Steinburg şi copiilor lui Michael Seivert, pe de alta, ambelor părţi revenindu-le câte 500 de florini, în total deci 1.000 de fl.
3. Copiilor răposatei doamne Phlegner 500 de fl.
4. Lui Friedrich Seivert 1.000 de fl.
5. Dintre copiii în viaţă a răposatei doamne Soterius, îi las moştenire fiului consilierului gubernial Soterius von Sachsenheim 1.000 de fl., iar fiicei Anna Maria, născută von Sachsenheim, 500 de florini. De asemenea, îi las moştenire asistentului comisariatului, Martin Gottlieb Binder, 500 de fl., iar copiilor familiei Rimayr, de asemenea, 500 de florini.
6. Copiii şi nepoţii fratelui meu vor moşteni după cum urmează:
Nepotului meu Michael von Brukenthal îi las cea mai bună trăsură englezească, şapte cai murgi frumoşi, împreună cu harnaşamentele aparţinătoare, cele mai bune piei de tigru, ceasul meu (Repetier-Uhr) încrustat cu briliante şi o tabacheră rotundă din aur.
Lui Samuel şi lui Martin von Brukenthal, precum şi tânărului Ahlfeld, le revin câte 1.000 fl., iar lui Samuel şi Martin, câte două perechi de cai de călărie, pe care ei înşişi îi vor alege. Celor doi le mai las moştenire şi câte un ceas de aur şi douăsprezece tacâmuri de argint, precum şi câte o lingură de servit (Vorleglöffel), Samuel o va primi pe cea cu marginile răsfrânte, iar Martin, pe cea cu un ornament în formă de nasture.
Lui Carl îi revine cutia mea pătrată de vânătoare, din aur, ceasul de alabastru şi o trăsură englezească cu 4 locuri; pe perioada cât va fi tutorele fiului său şi se va îngriji de moştenire, din veniturile realizate va primi anual 1000 de fl. Dacă va interveni situaţia – de care să ne ferească Dumnezeu – ca el să dispară înainte ca fiul său să fi atins vârsta majoratului, atunci tutorele, dacă acesta va fi o persoană din familie, va primi 500 de fl. anual drept recompensă pentru strădaniile sale. Copiilor săi mai mici, Peter Carl şi Anna Christina Sophia le revin câte 1.000 de fl., depuşi la o bancă, iar dobânda obţinută va fi adăugată capitalului până ce aceşti copii vor atinge vârsta majoratului.
7. Pentru binele Bisericii Evanghelice din Sibiu şi a Gymnasii evangelicorum (Gimnaziului Evanghelic) voi lăsa moştenire un capital de 8.000 de fl., bani care trebuie depuşi cu dobândă, iar anual vor fi folosiţi 100 fl. pentru reparaţiile curente ale bisericii; diferenţa fiind folosită pentru o mai bună retribuire a personalului didactic şi pentru angajarea unui instructor de desen sau a unui profesor de tehnologie. De realizarea acestor prevederi testamentare, rog să se ocupe consistoriul evanghelic.
8. În ceea ce priveşte personalul casnic care-mi va sta alături până la moarte, dispun următoarele:
a. Administratorul Conrad Müller îşi va primi în continuare, pe parcursul întregii sale vieţi, salariul anual de 150 de fl., plătit în rate trimestriale.
b. Şambelanul Simon Petri va primi şi el salariul de 240 de fl., în rate trimestriale, până la finele vieţii sale. Lui îi revine de asemenea întreaga mea garderobă, fără însemnele ordinului [Sfântului Ştefan], o duzină de cămăşi fine şi o duzină de ciorapi de mătase. Lui Müller şi lui Petri le este îngăduit a locui gratuit în casa mea până la sfârşitul zilelor lor.
c. Bucătarul Fischer va fi tratat după cum se prevede în contractul său.
d. Economului Connerth i se vor plăti 100 de fl., odată pentru totdeauna.
e. Servitorilor, vânătorilor şi husarilor li se va plăti echivalentul a trei salarii.
f. Grăjdarii, dacă nu vor fi păstraţi în serviciu, vor mai primi echivalentul a două salarii.
g. Băiatul de la bucătărie, angajat de mine, îşi va termina pregătirea, se va perfecţiona în arta culinară şi va fi tratat după prevederile contractului de angajare.
h. Fetei din casă, Rösel, i se va plăti salariul pe o jumătate de an, ajutoarelor de la bucătărie, salariul pe trei luni, iar domesticului casei, de asemenea, salariul pe trei luni; îi este permis şi acestuia să locuiască în casă, iar dacă nu va dori, să i se plătească anual 20 de fl., echivalentul unei posibile chirii.
Toate acestea constituie ultima mea voinţă, stabilită după o îndelungată chibzuinţă, aflându-mă sănătos şi în integritatea facultăţilor mele mintale, voinţă pe care doresc să o respecte moştenitorii mei. Nădăjduiesc că Dumnezeu, care m-a călăuzit în chip minunat, înţelept şi plin de bunătate prin toate greutăţile acestei vieţi şi prin schimbările petrecute în ultimii ani în patria mea şi cu persoana mea şi în mâinile căruia se află şi aceste ultime dispoziţii ale mele, nu-i va părăsi nici pe moştenitorii mei, dacă aceştia îl vor iubi temându-l şi vor trăi creştineşte, nu numai pentru ei, ci se vor îngriji de binele tuturor. Doamne Dumnezeule, stăpân al zilelor şi ceasurilor mele, fă cu mine şi cu ei după cum ţi-e voinţa şi lasă-mă, dacă vrei, să trec împăcat şi uşor pe tărâmul celălalt.Sibiu la 3 ianuarie 1802
Samuel Baron von Brukenthal
Traducere Gudrun-Liane Ittu