Pe 2 februarie 1904 se stingea din viață, la Viena, Ilarie Mitrea, exploratorul de origine română a cărui poveste ar putea deveni oricând scenariul unui film de aventuri hollywoodian.
Medic, ofițer, naturalist, etnograf și călător împătimit, Bucur Mitrea s-a născut în anul 1842, în comuna Rășinari, într-o familie de oieri – Bucur și Stanca (născută Blezu) – proveniți din Țara Moților.
La liceul romano-catolic din Sibiu, prenumele românesc este latinizat în Hilarius. Studiază medicina la Cluj, apoi obține doctoratul în medicină și chirurgie la Viena în anul 1864. În perioada martie – august 1865, călătorește în Germania, Franța și Australia, ca medic chirurg pe vasul „Peter Godefroy” care făcea cursa Hamburg-Brisbane. Astfel, este considerat primul român care a călătorit în Australia.
Ca ofițer medic al corpului expediționar austriac trimis în sprijinul lui Maximilian de Habsburg, împăratul Mexicului, petrece aproape un an în această țară, din iunie 1866 până în aprilie 1867, și se întoarce cu o medalie de merit din partea împăratului Napoleon al III-lea. După căderea acestuia, în 1869, se înrolează ca „ofițer al sănătății” în armata colonială olandeză din Indiile Orientale Olandeze (Indonezia). Avea să petreacă aici un sfert de veac (1869-1894), cariera profesională fiind dublată de o intensă activitate științifică. A explorat Java, Kalimantan și Sulawesi, colectând un bogat material geologic, etnografic, botanic și zoologic. Un număr mare de plante nu s-au păstrat, din păcate, dar colecția sa de animale (între care specii rare de păsări și mamifere, precum maimuța năsoasă) a fost donată Muzeului de istorie naturală „Grigore Antipa” din București, în 1882 și 1895.
Ca recunoștință pentru donațiile sale, a primit de două ori medalia „Coroana României” din partea regelui Carol I.
De la băștinași, a adunat numeroase obiecte casnice și de cult, podoabe, arme, țesături și împletituri care au îmbogățit muzeele din Viena.
În Indonezia și-a întemeiat și familia. Între 1869 și 1872, îl găsim în Sumatra, la Palembang și Padang, apoi până în 1876 la Bandjermassin, Barabai și Moeara Teweh Kalimantan. Se căsătorește cu o malaieză localnică, Wattam Kadam, având doi copii – Petru, năsscut în 1875 la Moeara Teweh și decedat în 1965 la Ankara, și Maria. Născută în 1877 la Anjer, în insula Java, Maria Mitrea a urmat Conservatorul din Viena, dar s-a stabilit la Rășinari, unde s-a căsătorit cu Nicolae Isdrăilă, având cu acesta patru fii și o fiică. A murit la Sibiu, în 1953.
Întors în patrie, în 1894, Ilarie Mitrea locuiește la Viena, însă verile și le petrecea în satul natal, Rășinari, unde oferea consultații gratuite localnicilor. În capitala Austro-Ungariei va închide ochii, la 2 februarie 1904.
Descendenții săi trăiesc astăzi răspândiți, în Sibiu, dar și în Elveția și Franța.