Pe 2 ianuarie, se împlinesc 239 de ani de la apariția primului periodic din Transilvania, editat de sibianul Martin Hochmeister. Împreună cu istoricul Răzvan Pop, astăzi vă spunem povestea tiparului la Sibiu!
Prima tipografie din Transilvania şi a doua ca vechime de pe actualul teritoriu al României, cea a lui Lukas Trapoldner, este atestată la Sibiu în 1525. După „Scurta istorie a vieţii bisericeşti a Sibiului până la începutul secolului al XX-lea”, de pr.prof.dr. Mircea Păcurariu, tipografia a fost condusă de Theoboldus Gryphius din Reutlingen (Germania), iar Lukas Trapoldner a fost un discipol al acestuia, care a preluat tipografia câţiva ani mai târziu (1528). Cert este că în cadrul acesteia a funcţionat şi o „secţie româno-slavă”, condusă de umanistul Filip Moldoveanul, „scrib” sau „scriitor” în slujba magistratului sibian, care îndeplinea şi diverse misiuni în Ţara Românească. Prima carte tipărită la Sibiu este „Gramatica Latina”, de Thomas Gemmarius, în 1529, iar cartea medicului Sebastian Pauschner „Tratat despre ciumă‘, din 1530, este prima tipăritură în limba germană de pe teritoriul ţării noastre. În 1544, Filip Moldoveanul tipăreşte prima carte în limba română: „Catehismul luteran”.
Deși meșteșugul tipografic avea deja o vechime considerabilă la Sibiu, începuturile primului periodic datează de la sfârșitul secolului XVIII și se leagă de o personalitate iluministă: librarul și tipograful Martin Hochmeister (1740 – 1789). Fost ucenic al lui Johann Barth, din Sibiu, Hochmeister a câștigat la loteria imperială 108 florini de aur, în anul 1773, cu care a cumpărat în 1777 tipografia Sárdi. În anul 1782, și-a deschis prima bibliotecă cu cărți de împrumut din oraș. A fondat, în 1778, prima revistă de teatru de pe actualul teritoriu al României, „Theatral Wochenblatt”, iar pe 9 noiembrie 1783 a anunțat tipărirea ziarului generalist „Siebenbürger Zeitung” („Ziarul transilvănean”), care în scurtă vreme avea să devină cel mai citit ziar de către sașii transilvăneni. Primul număr al publicației a văzut lumina tiparului pe 2 ianuarie 1784. Tirajul inițial a fost de 200 de exemplare. Între 1788 și 1791, s-a numit „Hermannstädter Kriegsbote” („Curierul sibian de război”), apoi „Siebenbürger Bote. Zeitschrift für vaterländische Interessen, Geschichte und Landeskunde, Weltchronik” („Curier transilvănean. Revistă pentru interese patriotice, istorie și geografie, cronică internațională”). După 1789, publicația a fost continuată de fiul tipografului, Martin von Hochmeister, și a apărut săptămânal, până în 1862, când s-a unit cu „Hermannstädter Zeitung” („Ziarul sibian”). De trei ori pe an, apărea cu suplimentul gratuit „Siebenbürgische Provinzialblätter” („Foi proviciale transilvănene”).
De la 0 la 190
Ne întoarcem la primii tipografi sibieni, din secolul XVI, pentru a-l aminti pe Martin Heusler (1575-1576). Acesta a fost urmat de Gregor Freutliger, care a activat în perioada 1578-1580, după care la conducerea tipografiei vine Georg Kreus, cel care în 1583 va scoate cartea de legi a saşilor ardeleni în saxonă şi latină. În 1591, vine tipograful Johann Heinrich Crato, iar după moartea acestuia, Johann Fabricius. La sfârşitul secolului XVI, la Sibiu se vor tipări aproximativ 30 de cărţi. Fabritius a murit în 1601. La conducerea tipografiei urmează Simon Grüngras care o va conduce între 1601 și 1608. Urmează Paul Seel and Paulus Wolff (1610-1612), cel care, în 1612, tipăreşte „Newe Almanach”, urmat de Jakob Thilo, între 1612 și 1621. La moartea acestuia, în 1621, inventarul tipografiei număra 190 de matriţe din cupru, 64 blocuri de ornamente din lemn şi 339 de litere din lemn, conform typographia.oszk.hu.
Urmează o perioadă în care nu apare în documente nimic despre activitatea tipografică la Sibiu, până în 1629, când îşi începe activitatea Marcus Pistorius, originar din Linz. El va rămâne la tipografia oraşului vreme de câteva decenii.
Johann Barth sen. (cca. 1670-1746), a început să lucreze din 1693 și a activat timp de peste 50 de ani ca tipograf. El fost întemeietorul unei adevărate dinastii de tipografi, alcătuită din fiul său, Johann Barth jun. (1702-1782), fiul acestuia, Petrus Barth (1740-1801) şi fiul lui, Johann Andreas Barth (1773-1832). Din 1793, tipografia Barth publică seria calendarelor în limba română timp de o jumătate de secol. În perioada cât a activat ca tipograf (1788-1801), Petrus Barth a scos 37 de cărţi româneşti. Munca lui a fost continuată de fiul său, Johann-Andreas Barth (1773-1832). Ulterior, tipografia trece în proprietatea ginerelui său, Johann Georg Samuel von Closius, în 1832. Acesta din urmă o va dezvolta şi va permite publicarea, între 1859-1862, a gazetelor lui Heinrich Schmidt, „Siebenbürger Quartalschrift” (1859-1860) şi „Hermannstädter Zeitung” până în 1862, când ziarul este preluat de Theodor Steinhausser. Odată cu schimbarea proprietarului, se schimbă şi numele tipografiei, care din 1832 va lucra sub numele de Tipografia Closius, nume pe care îl va păstra până în 1890. Avea sediul pe str. Nicolae Bălcescu nr. 11, potrivit patrimoniu.sibiu.ro.
Epoca lui Hochmeister
În anul 1751, conducerea tipografiei oraşului este încredinţată tipografului Samuel Sárdi (1705-1779), fost ucenic, apoi calfă a lui Barth. Samuel Sárdi moare la 27 aprilie 1779, nu înainte de a-şi fi ales un asociat în persoana lui Martin Hochmeister (1740-1789), fiu de postăvar, care învaţă meseria la tipografia lui Johann Barth jr. Numele lui Hochmeister apare pentru prima dată pe o carte, alături de cel al lui Sárdi, în 1778. În 1778, împreună cu fiul său, Martin Hochmeister junior (1767-1837), pe atunci în vârsta de 11 ani, Hochmeister trece la religia romano-catolică, lucru care îi va aduce numeroase avantaje şi privilegii din partea curţii imperiale. Martin Hochmeister Sr. publică, la 1 iunie 1778, prima foaie periodică ardeleană, „Theatral Wochenblatt für das Jahr 1778”. Hochmeister este acela care va edita şi primul manual şcolar pentru elevii români la Sibiu. Este vorba despre „Bucoavnă”, apărută în 1783, o lucrare bilingvă, având textul românesc redactat cu litere latine şi ortografie greoaie. Obţine de la împărăteasa Maria Tereza, în 1778, privilegiul de a deschide o librărie la Sibiu, una dintre primele din Transilvania – situată în „Piaţa Mică lângă Turnul Sfatului”, așa după cum apare într-un catalog al librăriei păstrat la Muzeul Brukenthal.
Martin von Hochmeister preia afacerile familiei în 1789. A publicat, între 1790 și 1801, „Siebenbürgische Quartalsschrift” şi primul ghid al oraşului Sibiu. Între 1805 şi 1824, el va edita „Siebenbürgischen Provinzialblätter”, aceasta fiind prima publicaţie de cercetare şi istorie a Transilvaniei. Librăria o mută la casa din Piaţa Mare nr. 11 pe care o cumpărase în 1828.
După moartea sa, în 1837, moştenitorii vor vinde tipografia, librăria şi biblioteca lui Theodor Steinhausser care va edita “Der Siebenbürger Bote”. În 1882, proprietar apare Adolf Reissenberger, iar în 1901, tipografia aparţine lui Friedrich Roth. În perioada interbelică, vechea tipografie a lui Hochmeister de pe Timotei Popovici va purta numele de “Honterus”, mai arată sursa citată.
În anul 1826, Samuel Filtsch, fiul preotului evanghelic din Sibiu, format la tipografiile Gerold în Viena şi la Brockhaus în Leipzig, îşi va deschide o tipografie în Piaţa Mică. În 1868, tipografia este preluată de ginerele său, Wilhelm Krafft, sub numele W. Krafft – Buchdruckerei, Buchhandlung, Linieranstalt und Papierdütenfabrik, care a reorganizat-o şi a mutat sediul în actuala str. Avram Iancu nr. 10. Despre Krafft ştim că s-a născut în anul 1833 și provenea dintr-o familie sighişoreană. Tatăl său, Friedrich Wilhelm Krafft, avea legătorii de cărţi la Sighişoara şi la Bistriţa şi l-a încurajat pe fiul său să urmeze o profesie în acest domeniu. Va studia la Johann Gött în Braşov, apoi la Sibiu, Timişoara, Pforzheim, Münster, Schwerin şi Berlin. Va juca un rol important şi în publicarea unor lucrări şi reviste româneşti, ceea ce va determina pe regele Carol I să-l decoreze. Modernizează întreaga editură şi tipografie, deschizând şi o filială la Sighişoara. Moare în 1908.
Josef Drotleff sen. este altă personalitate de seamă care îşi va pune amprenta pe dezvoltarea industriei tipografice din Sibiu. Bazele meseriei şi le va însuşi la filiala lui Martin Hochmeister, din Cluj, dupã care va face o călătorie de studii în spaţiul german. Se va întoarce în Sibiu, angajându-se la tipografia lui Hochmeister. Dupã o activitate de câţiva ani, la insistenţele soţiei sale, va dori să devină independent şi se va muta la Orăştie, unde, în 1847, va întemeia o librărie. Dupã revoluţia pașoptistă, se va întoarce în Sibiu şi, în 1850, va pune bazele unei tipografii pe strada Xenopol nr. 15. Aici va tipări „Foaia oficialã” în cele trei limbi ale ţării. Afacerea va fi continuată de fiul său Josef Drotleff jr. (1839 – 1929) care în 1877 cumpără locuinţa din str. N. Bălcescu nr. 17, unde îşi mută tipografia şi librăria tatălui său pe care o conduce din 1887. În 1900, ridică noi corpuri de clădire în spatele curţii, pentru extinderea tipografiei care devine cea mai mare din Transilvania. Aici îşi va avea redacţia şi se va publica „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” (înfiinţat în 1874) şi „Landwirtschaftliche Blätter für Siebenbürgen”, două dintre cele mai importante publicaţii săseşti din Transilvania. În 1922, fuzionează cu firma Krafft şi va funcţiona sub numele de „Krafft şi Drotleff” până în 1947, când va fi naţionalizată şi va funcţiona sub denumirea de Poligrafia de Stat până în 1972, când imobilul a fost reamenajat pentru locuinţe, iar Poligrafia s-a mutat în noul sediu din Şos. Alba Iulia.
Centrul presei și tipografiei ardelene
În 1850, episcopul Andrei Şaguna va pune bazele tipografiei eparhiale ortodoxe, unde va apărea „Telegraful român”. Tipografia funcţionează şi astăzi, fiind cea mai veche tipografie în funcţiune din România.
În a doua jumătate a secolului XIX, Sibiul era centrul de necontestat al presei şi tipografiei ardelene. La 1881, existau aici șase tipografii (Closius, Steinhaussen, Krafft, Drotleff, Tipografia Arhidiecezană şi Adolf Meltzer)
În 1890, se deschide în str. Mitropoliei Institutul Tipografic al Tribunei. La Institutul Tipografic se vor publica ziarul „Tribuna” şi „Foaia poporului” (din 1892). Tot aici se va tipări „Memorandul” din 1892. Din 1896, tipografia Tribunei şi a Foii Poporului apare sub denumirea de ’Tipografia” pe str. Tribunei nr. 15. După 1903 este preluată de Josef Marschall, iar după război, Nicolae Bratu îi schimbă denumirea în “Tipografia Poporului”, care va funcţiona până la moartea lui, în 1941. Nicolae Bratu a învăţat meseria tiparului în Germania, unde a urmat Academia de Arte Grafice din Leipzig.
În primul deceniu al secolului XX, apar noi tipografii, unele de scurtă durată, cum ar fi cea a lui Johann Gürtler din str. Mitropoliei sau a lui Ludwig Budovsky din str. G-ral Magheru, sau altele care au rămas şi după Primul Război Mondial, cum ar fi cea a lui Georg Haisen, care până în anii ’20 avea o tipografie în str Faurului mutată prin anii ’30 în strada Filarmonicii.
Perioada interbelică arată schimbări importante în rândul tipografiilor sibiene. Cea mai mare tipografie este fără îndoială Krafft & Drotleff. Cu excepţia acesteia, din tipografiile care activau în secoului XIX mai funcţionează doar Tipografia Diocesiană. Pe locul vechii tipografii a lui Hochmeister exista tipografia Honterus.
În rest, apar nume noi, cum ar fi tipografiile lui Josef Botschner pe Avram Iancu, Josef Schmidt pe Faurului, Tipografia Merkur în str. Măsarilor sau Editura şi Tipografia “Ostdeutsche Druckerei und Verlags A.G.’ la parterul Palatului Brukenthal până în 1930, arată sursa citată.
Ultima tipografie importantă din Sibiu apărută în perioada interbelică este Tipografia şi Institutul de Artă Grafică “Dacia Traiană”, deschis la 1 ianuarie 1921 în curtea fostei clădiri a Finanţelor, unde va funcţiona până în 1947.
În 1922, Biserica ortodoxă deschide tipografia şi librăria „Lumina satelor”, care vaactovaa până în 1934 pe str. Avram Iancu nr. 5. În 1930, se va deschide un atelier tipografic şi în casa Bobel, la nr. 16, unde se publică suplimentul „Oastea Domnului”. Tot la numărul 16 şi-a avut redacţia ziarul „Curierul Negustorilor”.
“Tipografia şi Prima Fabrică Română de Ştampile din Ardeal” a lui Octavian Veştemean s-a deschis în august 1922 şi a funcţionat iniţial în str. Ţiglăriei. S-a mutat în str. Tribunei nr. 14, în 1928, unde a funcţionat până în 1941 când se mută în str. Avram Iancu nr. 16. Aici se imprimau de la monografii profesionale, cărţi de literatură, poezie, ziare şi reviste locale până la cărţi religioase, buletine oficiale locale, calendare şi fişe medicale.
Ca să-şi salveze casa de la naţionalizare, în 1949, proprietarul ”donează” statului tipografia. Octavian Veştemean nu se depărtează însă de carte, deschizând un atelier de legătorie, unde lucrează ca particular până în 1978, când se stinge din viaţă.
În septembrie 2021, la Sibiu s-a deschis Muzeu Atelier Tipografie Sibiu, primul muzeu-atelier de tipografie din România.