Târgul de țară la Ignat te face să te simți, pentru câteva ore, ca într-o vacanță de iarnă la bunici.
În acest sfârșit de săptămână, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului este scena celei de a XI-a ediții a evenimentului gastronomic „Târgul de țară la Ignat”, spre deliciul turiștilor de orice vârstă.
„La Ignat este o perioadă a gospodăriei tradiționale foarte importantă, iar acum, la Târgul de țară, noi vrem să le arătăm vizitatorilor această atmosferă în care pregătirile sunt în toi pentru masa îmbelșugată de sărbători. Acum, în fiecare gospodărie tradițională, se tăia un porc, iar aceste pregătiri începeau dimineața devreme, de când se crăpa de ziuă. Se pârlea porcul cu paie, iar apoi, după ce șoricul era perfect curățat, se desfăcea porcul, femeile primeau sarcina de a curăța intestinele în care mai târziu se puneau cârnații, caltaboșul, toba, poate sângeretele – în funcție de rețetele moștenite de la strămoși. Bărbații erau cei care rânduiau foarte bine bucățile.Dădeau sare pe slănină, iar în satele în care exista apă sărată, se folosea aceea pentru a săra carnea sau slănina. După ce acestea stăteau câteva zile la sărat, se zvântau, unele se spălau, iar după ce erau zvântate bine, se puneau în podul casei la afumat sau în afumători, la cei care aveau, mai ales sașii. După afumare, o parte din carne – de exemplu peciile – era pusă la păstrat în lada din casa mare, care era întotdeauna rece, sau în podul casei, în lada cu grâu sau cu porumb și acolo se păstrau pentru a nu mai intra fum la ele, iar o parte din carne era friptă și se punea în oală de lut, mai apoi în borcane mari de sticlă sau în garniță”, explică muzeograful Mihaela Gherghel.
„Tradițional, ca atunci când eram noi mai tineri. Se tăia la fel porcul, fiecare familie avea măcelarul ei sau era cineva de pe stradă care se ocupa cu așa ceva. Este frumos să mai vezi în ziua de azi așa ceva”, mărturisește un bărbat care a sosit de la prima oră ca să asiste la ritualul de Ignat.
Cei de la Muzeul ASTRA au sacrificat patru porci din rasele Mangalița și Bazna, fiecare cântărind peste 200 de kilograme, pentru a le putea oferi oaspeților jumări aurii și alte preparate proaspete.
„Șoriciul e… ce trebuie! N-am mai mâncat de mult așa ceva, nu găsim la București”, recunoaște un turist din capitală.
La felul întâi, echipa de la Târgul de țară a pregătit o ciorbă consistentă de porc, acrită cu moare de varză și cu hrean.
„Anul acesta, Târgul de țară a pornit de la grădină. Punem bulion de casă, pregătit din roșii crescute în grădina muzeului. Adăugăm un pic de ciorbă caldă peste gălbenușurile cu bulion, ca să reducem un pic, să nu se strângă gălbenușul de ou și să arate urât în ciorbă. Când am fiert carnea, n-am fiert-o doar în apă, am adăugat și zeamă de varză, ca să-și ia un gust bun. La fel, moarea de varză pe care am folosit-o este de pe varza care a crescut în grădina muzeului, este conservată natural, doar cu sare, plante aromatice, hrean, cimbru. Pentru că am pus în ciorbă carne de porc, care este destul de grasă, o să adaug și hrean, ca să nu fie prea grea la stomac. Iuțeala hreanului o să îi dea un gust mai bun ciorbei și carnea n-o să fie atât de grea de digerat”, povestește socăcița Ioana Moga.
„Am încercat ciorba de porc, e foarte bună și gustoasă”, ne încredințează un cuplu tânăr.
O familie mai în vârstă, din Valea Jiului, se bucură din plin de obiceiurile de Ignat chiar și la aproape 15 grade Celsius. „Foarte, foarte bună! Doamna e o bucătăreasă excelentă. Foarte interesant, de mult n-am văzut. E interesant și cald. Mi-a adus aminte de adolescență și copilărie. Suntem dintr-o zonă de munte, și noi aveam astfel de obiceiuri acasă, părinții, bunicii, dar acum s-au pierdut. Sunt vreo 15 ani de când nu mai facem astfel de activități”, explică doamna.
„E foarte frumos și mâncarea delicioasă! Am luat și pomana porcului și ciorbă acră cu hrean. E brici! Bună, foarte bună! Pomana porcului am mai mâncat toți, presupun, dar ciorbă cu hrean n-am mai mâncat, e prima oară”, ne spune Florin, un tânăr care a venit din Petrila cu un grup de prieteni.
La mare căutare a fost pomana porcului însoțită de mămăligă aprigă la ceaun și „stâmpărată” cu murături din recolta grădinilor amenajate în lunca muzeului.
„Aici avem pomana porcului pe care am pregătit-o din bucăți de carne de porc, din pulpă, bucăți de carne cu grăsime. Am pus carnea la fiert cu un pic de apă, sare și piper. După ce carnea a fiert, a început să se rumenească în untura pe care și-a lăsat-o și acum o să adăugăm vin cu usturoi, o mai lăsăm câteva minute la foc și o să servim cu mămăliguță și cu murături asortate“, ne arată Ioana Moga.
„Am așteptat o oră și jumătate să mâncăm pomana porcului, dar a meritat. Am mai fost anul trecut,, deci știam la ce să mă aștept. E foarte bună! Am venit pe la 11, am apucat să văd cum l-au tranșat, e ca pe vremuri, la bunici“, susține un tânăr din Sibiu.
O altă sibiancă a participat pentru prima dată la Ignatul din muzeu, însă va reveni cu siguranță: „Evenimentul e minunat, e foarte binevenit și ne bucură. Suntem de aici, din Sibiu, dar n-am mai fost la Ignatul din muzeu. Îmi aduce aminte de copilărie, când trăia tata“.
Mihaela Gherghel, muzeograf: „Satele sunt întotdeauna tezaure care păstrează credințe și tradiții. Se cunosc din generație în generație, se povestesc încă de la unii la alții. Întotdeauna credințele și superstițiile s-au perpetuat. De exemplu, acum, cei care au tăiat porcul sunt de la Orlat și, în momentul în care au deschis inima, spuneau: ‘Să vedem dacă stăpânul are bani sau nu!’ Dacă era inima plină de sânge, însemna că era un stăpân foarte bogat, dacă nu, nu prea.“
Tot la Târgul de țară, vizitatorii pot vedea o expoziție cu ustensile arhaice de bucătărie.
„La Târgul de țară, facem toate aceste pregătiri pentru a familiariza chiar și tinerele generații și cu instrumentarul pe care l-am expus aici. De exemplu, oala aceasta în care se punea untura, oala de sarmale – pentru că, odată ce se tăia porcul, începea și perioada în care se făceau sarmalele – iar în oala cealaltă se punea carnea în untură, care trebuia să țină cât mai mult din an. Expoziția ne arată un interior de gospodărie tradițională. Majoritatea instrumentarului este manual. Vedem aici pușca de cârnați, care era o îmbinare între munca unui tâmplar și munca unui fierar. În această pușcă se punea carnea măcinată de cârnați, în care se punea sare și piper și usturoi, se punea pe piept un cârpător, iar cu ajutorul acestuia se făcea presiune, umplându-se intestinele curățate. Este un instrumentar care astăzi nu mai este folosit, pentru că nu avea randament foarte mare, dar poate este o alternativă în ziua de astăzi, pentru a reuși să facem rețete tradiționale chiar fără a avea mașinile electrice cele mai performante, care se folosesc acum“, conchide Mihaela Gherghel.
Cea de a XI-a ediție a Ignatului la Muzeul ASTRA continuă și astăzi, 11 decembrie, între orele 10.00 și 16.00, cu delicii culinare și un program de colinde, iar de la producătorii prezenți la târg, vizitatorii pot cumpăra carne de porc, miere, brânzeturi de oaie, pâine și patiserie, vin fiert, bere artizanală, dar și săpunuri naturale sau produse din lavandă.