Înțelepciunea populară ne poate ajuta să evităm crizele alimentare, financiare sau energetice, spune Ciprian Anghel Ștefan, managerul Muzeului ASTRA, care a derulat de 1 Decembrie un program de acțiuni gastronomice și educaționale inspirate din viața simplă a satului românesc de demult.
„Europa este, din câte știu eu, pe primul loc la risipa alimentară și, în același timp, sunt țări care mor de foame. Noi vrem să arătăm cum, în bătătura de la țară, nu exista risipă alimentară. Așa trebuie să facem și la oraș, să fie totul mai drămuit, ca să nu avem probleme cu viitorul copiilor și nepoților noștri. Tot ce se gătește în muzeu se gătește din gospodăria Muzeului ASTRA. Avem o rețetă care se găsește în toată România, pentru că mesajul nostru, astăzi, este să arătăm frumusețea ‘României dodoloațe’ prin gastronomie, dar și prin atelierele educaționale care se desfășoară în mai multe locații din muzeu. Din punct de vedere gastronomic, avem miel cu varză mare, o supă de rață care se consuma în perioada asta pentru că rațele acum se îndopau și, fiind frig, oamenii trebuia să aibă o mâncare foarte consistentă, o friptură de rață și aici avem o rețetă care se făcea în zona montană, bazată pe suc de roșii, lapte și afumătură și se servea cu pită veche. Ceapa, când se taie și se curăță, trebuie să stea măcar 20 de minute în apă rece, ca să se stâmpere. Apoi, carnea afumată trebuie să stea și ea în apă rece, ca să-și mai scoată gustul specific, iar sucul de roșii trebuie să fie dulce, la fel și pasta de ardei, să nu fie acră. Ele se călesc puțin, apoi se amestecă laptele – două părți lapte, o parte apă – cu un kilogram de făină.. Noi folosim inclusiv instrumentarul arhaic, pentru că totul avea o logică în gospodăria de la țară. Folosim șuștarul pentru că lemnul de brad dă un gust aparte. Într-un șuștar de genul acesta se rântăluia, se mesteca laptele cu apa – două treimi lapte, o treime apă – cu făină, până când devenea cât de cât consistent și se lăsa la stâmpărat, să se liniștească. Între timp, ceapa, după ce stă o jumătate de oră în apă rece, se taie mărunt, se călește, și când e un pic moale și gălbenită, se pune costița și cârnațul proaspăt. Nu se poate să meargă una fără cealaltă! După ce ele sunt un pic călite, începi să pui laptele proaspăt – se vede că-i proaspăt pentru că încă are spumă, e muls în dimineața asta și l-am pus în lemn de brad, un efect chimic pe care țăranul îl știa, se lasă să stea așa până când îl folosești. Pui și mesteci continuu, pentru ca nu cumva laptele să se brânzească. Mai adaugi și câte un pic de apă, după care se pune laptele de acolo amestecat cu apă și cu făină, sucul de roșii, pasta de ardei și totul se îngroașă, se face ca un fel de supă cremă de roșii. Se servește cu pâine veche, prăjită neapărat pe plită, tăiată crutoane, și cu frunze de pătrunjel”, a explicat Ciprian Ștefan.
De Ziua Națională, la Târgul de țară, angajații muzeului au gătit pentru turiști supă din carne de rață, friptură de rață cu garnitură de cartofi și varză cu carne de oaie, iar la gospodăria de viticultor din Șeica Mică, mere coapte la cuptor, dar și pâine cu untură și ceapă. Meniul de astăzi a inclus cartofi fierți cu moare de varză, mazăre grasă cu ceapă rântăluită și cârnat prăjit.
Lucian Robu, director Muzeul în aer liber: „Ne bucurăm că rezultatele activității noastre au o componentă educațională importantă și dacă ne uităm în jur trebuie să ne gândim la faptul că avem un program de valorificare a gastronomiei tradiționale, a resurselor specifice. Toate cele de care vă bucurați astăzi rezultă din grădinile muzeului.”
În demonstrațiile culinare s-a implicat și Alexandru Popoviciu, directorul administrativ al Muzeul ASTRA, care le-a arătat vizitatorilor metode tradiționale de preparare a conservelor de carne. „Din moși-strămoși am învățat. Așa făcea bunicul, străbunicul și toți. S-a moștenit obiceiul. Acesta este un porc din grădina muzeului, crescut cu produse bio din muzeu, porumb cultivat de noi, fără ierbicide sau insecticide, solul a fost îngrășat cu gunoi de grajd. Încercăm să aducem tradiția și să arătăm că și fără chimicale, aditivi sau alte adaosuri, se poate face producție. Așezăm slănina în ciubăr, pe urmă punem apă sărată cât să treacă peste carne. O așezăm astfel încât să poată să intre apa. Avem în muzeu monumente din zona Mureșului, unde este tradiția folosirii acestei ape de slatină pentru conservarea cărnii de porc”, a arătat Popoviciu, în timp ce Dana Bobanga, șef serviciu financiar-contabilitate Muzeul ASTRA conchide că „întotdeauna, totul trebuie cântărit, măsurat și numărat! Atunci ies toate cum trebuie”.