Datini frumoase din satul hârtibăcean Retiș, rememorate cu duioșie de un fiu al satului…
„Până după 1960, în Retiș nu se organizau revelioane. În ajunul anului, nou copiii se duceau și colindau pe la vecini:
Rătăceam printr-o grădină,/ Florile dalbe/ Mă’ntâlni cu o albină/ Florile dalbe/ Albina strângea din flori/ Florile dalbe/ Ceară pentru sărbători/ Florile dalbe/ Ceara se făcea făclii/ Florile dalbe/ Să le dea Sfintei Mari/ Florile dalbe/ Făcliile s-aprindeau/ Florile dalbe/ Îngerii în rai râdeau/ Florile dalbe/ Făcliile se stingeau/ Florile dalbe/Îngerii în rai plângeau/ Florile dalbe/ Să hii gazdă sănătoasă/ Florile dalbe/ Peste-un an mai veseloasă/ Florile dalbe/ Și cu Domnul dim’preună/ Florile dalbe/ Să hiți tot cu voie bună/Florile dalbe/ Sara din i-asară, la mulți ani!
Primeau scovărzi, mere, nuci și uneori lei. La plecare adăugau:
Colindiță, colindiță nu-i nimica pe poliță, făr’un colac ș-un cârnaț, faceți ghine și ni-l daț!
Ficiori se întâlneau după miezul nopții și furau portițele de la fete și le duceau la Fântâna Gojmanului, unde este acum troița.
Din portițele cele mai faine făceau stână, din cele bune făceau strungă, iar cu cele stricate făceau foc. Când ieșeau oamenii de la biserică, se opreau și își căutau portița. Cei care le găseau în strungă le luau și le duceau acasă, cei care nu le găseau, pricepeau că trebuie să-și facă portiță nouă, iar cei care le aveau puse la stână mai stăteau de vorbă, pănă trecea toată lumea și le vedea. Vremuri vechi cu obiceiuri și oameni faini.” (Ilarion Bârsan)