Azi, 1 noiembrie, 2021, se împlinesc 61 de ani de la moartea poetului Aron Cotruș, născut la 2 ianuarie, 1891, în Hașagul Sibiului, apoi înmormântat în pământul american din cimitirul comunal Sf. Cruce, din Cleveland, S.U.A.
După o activitate prodigioasă în literatură și diplomație, a rămas după război în Spania, apoi, din 1956, a trecut Atlanticul și s-a stabilit în America, locuind mai mult în însorita Californie, până la trecerea lui în veșnicie, în 1961.
Aron Cotruș, feciorul popii din Hașag, datorită împrejurărilor nefaste de după război, a rămas cu speranța năruită și cu durere mare în suflet, că nu se va mai putea întoarce în țara lui mult iubită și cântată în versuri, și nu-și poate dormi somnul de veci, în pământul satului, leagănul copilăriei sale, alături de „frățiorul mai mic, pe coșciugul cât o jucărie, am aruncat întâiul bruș de țărână”, pentru că, recunoaște el, „patrie este unde inima ți-e înlănțuită de rădăcinile strămoșești”.
Spre a întregi personalitatea poetului, „pe care o desprinzi dintr-o sută” – cum spunea adeseori, Perpessicius – redau câteva versuri din ultimul poem „Cântecul desțărării”, ce se tipărea atunci când poetul se cununa cu marile tăceri, poem pe care mulți autori îl consideră testamentul poetic al maestrului Aron Cotruș, omul care a reprezentat o personificare a națiunii române:
„… Când vă simțiți mai frânți și mai mâhniți,
Pe lângă voi pășesc, fără s’o știți.
Freamăt de codri românești aș vrea să fiu,
sufletul în voi neîntinat să-l țiu,
să vă fac să mergeți împotriva gerului și-a vântului
oriunde ați osteni pe întinsul pământului,
drepți ca stejarii să stați
chiar de-ați vorbi cu regi și cu’mpărați,
adevărul, chiar și-atunci când v-ar pierde,
să-l spuneți verde!…”
Acesta, după cum ne spune poetul Nicolae Novac, este mesajul pe care ni-l trimite Cotruș, de dincolo de mormânt!
economist Dumitru Borțan,
vicepreședinte Asociațiunea ASTRA