Invitatul de astăzi la „Dialogurile de pe Strada Cetății“ este unul dintre cele mai pitorești personaje ale boemei sibiene. Pictorul Alexander Pop „Suca“ s-a stabilit în Sibiu, după patru decenii în care a cutreierat lumea în căutare de experiențe noi, iar orașul l-a îmbrățișat cu dragoste pe acest fiu rătăcitor. „Nu știu dacă am ajuns acasă, știu doar că zbuciumul s-a liniștit“, mărturisește el.
„Sibiul m-a inspirat foarte mult. De pildă, îmi place să mă plimb pe aici, pe Aleea Celebrităților, să văd Sala Thalia și să meditez, este pentru mine o reculegere. Viața spirituală a Sibiului intră în mine. De asemenea, mă influențează oamenii, natura, împrejurimile Sibiului cu munți… Dacă te simți undeva bine, ești un om liber. Pe vremea când am trecut eu Dunărea înot, nu eram liberi și am fugit fiindcă doream să văd lumea. Am călătorit prin Africa, prin Asia și mi-am deschis orizontul. Dacă ar fi să mai trăiesc o dată, aș face la fel. Lumea este minunată dacă vrei să descoperi ceea ce este frumos!“, dezvăluie artistul Alexander Pop – Suca în episodul special de astăzi.
Alexander Pop, artist plastic: „Am fost închis în Curcubeu. Când m-am desprins, culorile au dat viață tablourilor mele. Am pictat culoarea ascunsă în fantezie. Pânza a început să zâmbească, ca un copil ce a descoperit prima jucărie în viață. Sunt o pată de cerneală aruncată printre litere, virgule, culori și semne de întrebare. De ce semne de întrebare? De la ele începe dialogul cu tablourile.”
Născut în 1958, în mândrul Banat, Alexander Pop a prins gustul libertății în vacanțele petrecute la mare, iar la vârsta de doar 20 de ani a fugit în Occident, trecând Dunărea înot, alături de cel mai bun prieten. De ce s-a întors? „După 44 de ani în străinătate, simți că pământul te cheamă acasă. Am venit aici trei zile, mi-a plăcut orașul și am rămas în Sibiu. Am întâlnit oameni deosebiți, o viață artistică prosperă, iar eu și soția mea ne simțim foarte bine primiți. M-am integrat foarte ușor, fiindcă sunt un om sociabil. Artistul nu e izolat niciodată, el mereu caută singurătatea în creație, dar caută comunicarea în societate. Artistul este artist oriunde. Sigur că în țările vestice sunt alte dimensiuni: sunt foarte multe galerii particulare, independente, unde artiștii se pot etala, sunt bănci și companii care sponsorizează și promovează artiștii, iar asta e o diferență foarte mare față de situația din România. Dar observ că, încet, încet, și aici se mișcă ceva“, ne-a explicat acesta.
În atelierul său de pe strada Xenopol, momentele în care creează sunt însoțite de liniște totală, căci Alexander nu suportă nici propria umbră atunci când pictează. Însă odată ce transa creativă a trecut, spațiul său personal se umple de prieteni și veselie.
Celor aflați pentru prima dată în fața tablourilor sale nu le cere decât să intre în dialog cu ele. Tocmai de aceea, creațiile sale nu au nume, pentru a se lăsa explorate. Alexander Pop realizează picturi abstracte pe diverse materiale, iar în Sibiu a avut deja trei expoziții personale, curatoriate de celebrul jurnalist Mihai Hurezeanu. „Abordez teme actuale, dar mă inspir și din viața mea, din trăirile mele. Nu îți trebuie cele mai perfecte pensule, poți picta cu orice, importantă este inspirația și starea de a o exprima. În abstract trebuie să ai un dialog cu tabloul și astfel poți să-l descoperi pe artist. Atelierul de pictură nu este un loc de muncă, este un loc al creației. Pasiunea asta nu e scumpă, scump este că avem prea puțin timp pe pământ. Artistul dă tot ce are mai bun în el. Dacă e chemarea ta ca artist, nu e greu să pictezi, e o plăcere. E ca un drog. Nu mai scapi!“, susține pictorul adoptat cu bucurie de cetatea lui Hermann.
Ce planuri de viitor are Suca? Deocamdată, se gândește la o expoziție retrospectivă pentru care caută o sală potrivită. Cel mai probabil, la Muzeul de Artă Contemporană. „În viața unui artist de peste 30-40 de ani se strâng multe și aș dori să fac o expoziție retrospectivă, asta e un plan de viitor. Mai departe, artistul nu este un angajat ca să iasă la pensie la 65 de ani, el lucrează până la ultima suflare“, conchide el.