Muzeul Național Brukenthal organizează lansarea cărții ilustrului sibian August Roland von Spiess, „În farmecul Carpaților”, recent apărută la editura Honterus.
Evenimentul va avea loc miercuri, 12 octombrie, de la ora 15.00, la Muzeul Cinegetic „August von Spiess” de pe str. Școala de Înot, nr. 4.
După șase ediții de mare succes în limba germană, iubitorii de natură și istorie se pot bucura de o primă versiune în limba română, îngrijită de dr. Helga Stein, nepoata lui August von Spiess.
„Carpații! – cine nu se lasă răpit de farmecul înălțimilor, a crestelor stâncoase și de pădurile seculare, de cerbii săi capitali și de urșii sihaștrii? August R. von Spieß (1864-1953) desigur nu se putea sustrage acestui farmec. Prin pasiunea sa de vânător a putut să descopere și să trăiascã cele mai frumoase și interesante momente în această țară unică în felul ei, având totodată peisaje atât de variate.
La vremea lui, vânătoarea, considerată drept nobilă pasiune, era legată de dragoste pentru natură, implicit față de creațiile ei. August von Spiess trăia toate acestea cu o legitimitate și etică deosebită, care astăzi lipsesc multor vânători bine înstăriți, avizi de recorduri măgulitoare.
Vizibil îngrijorat A.R. von Spiess constata la una din ultimele sale excursii în munții lui iubiți, ce consecințe are pășunatul excesiv și exploatările necontrolate ale lemnului. Cu multă empatie avertiza noua generație în privința consecințelor unor asemenea excese iraționale față de natură, în multe cazuri, ireversibile.
Semnificativ pentru el a fost mai ales darul de a reda într-un limbaj viu și bogat evenimentele pe care le-a trăit. Chiar și un cititor care nu e vânător este atras de frumusețea descrierilor sale ale munților, pădurilor și a animalelor.
August R. von Spiess era de multã vreme cunoscut prin povestirile și relatările sale din îndepărtatele masive ale Carpaților. A fost colaborator-corespondent la aproximativ zece reviste și ziare din Germania și Austro-Ungaria, mai ales la vechile reviste de vânătoare «Waidmannsheil» din Klagenfurt, cât și la faimoasele și reputatele reviste ca «Wild und Hund» și «Der deutsche Jäger» din Germania.
Din bogatul tezaur al evenimentelor, experiențelor și mai ales din cel a învățămintelor care le-a tras, a ales, la îndemnul mai multor prieteni, subiectele pentru cartea sa «În farmecul Carpaților». Nu la mult timp dupã apariție, în numãrul 12 al revistei «Carpații» din anul 1933, regretatul Ionel Pop scria: «(…) Să facem o recenzie a acestei lucrări? E peste cu putință. Am putea da doar crâmpee, care oricât de fascinante ar fi, nu ar reda imaginea întregului, ar scădea-o poate. Am luat în mânã volumul de 248 de pagini și trei dimineți ne-au găsit plecați asupra lui, neîndurându-ne să ne despărțim de ‘Vraja Carpaților’. A Carpaților cu pădurile lor seculare, cu piscuri pleșuve, cu bogăția faunei lor, cu destăinuirea atâtor întâmplări vânătorești, cari s-au scurs în ei. (…)»
Prima ediție a cărții «Im Zauber der Karpathen» a apărut în 1933 la Editura Paul Parey. A fost un succes deosebit. Au urmat până 1944 încă trei ediții, iar în 2018 ediția a VI-a a fost declarată de revista «Wild und Hund», în categoria beletristică, «Cartea de vânătoare a anului 2017».
Cu această carte am continuat seria traducerilor din scrierile lui August R. von Spiess. Începând cu «Vânătorile de odinioară”, carte explicativă pentru Muzeul Cinegetic «A. von Spiess» din Sibiu (2015), în limba română și germană, apoi cu raportul despre cele două expediții în Africa «Din Ardeal la Kilimanjaro» (2019), urmată de monografiile «Caprele negre in masivul Retezat» (2002) și «Gurghiu» (2020). De asemenea au fost reeditate în ultimii zece ani și versiunile acestora în limba germană, la cunoscuta editură pentru literatură cinegetică «Neumann-Neudamm» din Melsungen (RFG).
Ținând cont de interesul special al publicului cititor românesc s-a recurs și la analiza imaginilor din albumele cu fotografii ale autorului, care încep cu anul 1896. S-a oferit multă atenție caracterului documentar al imaginilor diverselor cabane, stâne și bordeie, pe care le-a folosit autorul în excursiile sale. Indiscutabil, o legătură deosebită îl lega și de tovarășii săi de vânătoare. Mult respect manifesta față de țăranii-vânători, adesea foști cunoscuți braconieri, față de cunoștințele lor de teren și de comportament al vânatului. Poate unul sau altul dintre cititori va regăsi un străbunic sau vreo rudă a cărei pomenire se face aici cu mulțumire și cu tot respectul cuvenit.
Suntem sigur că stimatul cititor va urmări cu inima la gură când câinii ciobanilor pornesc cu lătrat sălbatic către ursul păgubitor care vrea să-i ia iama din turma de la stână sau când autorul se furișează încă pe intuneric dis-de-dimineață prin pădure întunecoasă către locul de rotit al cocoșului de munte și cu această ocazie urmărește cum se trezește pădurea de la primul ciripit până la răsăritul primelor raze al soarelui și apariția mândrului cocoș”, notează Helga Stein.