„Hai la bot, la bot, la bot!” se auzea în viile ce înconjurau satele de pe Valea Târnavelor, pe la mijlocul lui octombrie, când se culegeau strugurii.
„Tot satul ieșea la cules în aceeași zi, percepută ca o adevărată sărbătoare: oamenii îmbrăcau haine românești și, dis-de-dimineață, carele plecau spre vii, încărcate cu ciubere, căzi din lemn, boturi şi corfe împletite din nuiele. Pe fiecare rând culegeau câte doi oameni, de o parte și de alta, iar bărbații cărau în spate boturi mari de 40-50 litri, cu care mergeau printre rânduri strigând:’Hai la bot, la bot, la bot!’ şi toată lumea golea strugurii în bot. Pentru fiecare bot deșertat în cadă, se trăgea o linie cu cuţitul pe ștromfănitorul cu care se zdrobeau strugurii.
La amiază, copiii frigeau slănină, femeile întindeau covoare țesute și fețe de masă și așezau bucatele: pită, slănină, ouă fierte, ardei, gogoșari, ceapă; oamenii din Curciu mai mâncau pită cu unsoare și struguri, iar cei din Axente Sever – friptură sau tocăniță de vițel.
La sfârșitul culesului, răsunau cântecele de petrecere ‘Cucuruz cu frunza-n sus’, ‘De-ar fi mândra-n deal la cruce’ și strigăte de bucurie: ‘Vivat! Vivat! Am gătat!'”, descriu specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) „Cindrelul – Junii” Sibiu.
Acest material face parte din proiectul „Tradiții pentru mâine”.