Odată culeasă via, pe la jumătatea lui octombrie, munca grea continuă acasă, unde fiecare gospodar este dator să asude pentru a se putea bucura mai târziu de un pahar de vin sau rachiu.
„Toamna, după ce se culegea via și oamenii ajungeau acasă cu căzile pline cu struguri, bărbații tescuiau strugurii toată noaptea în teascuri mari de 1.000 sau chiar 2.000 de kilograme, prevăzute cu grindă şi cu şurub din lemn.
Tescovina, denumită borhot sau trevere pe Valea Târnavelor, era utilizată pentru facerea ghinarsului (rachiu), iar mustul curat era pus în butoaiele din stejar, considerate de viticultorii din Valea Viilor ca fiind cele mai bune pentru un vin de calitate.
Butoaiele erau dinainte pregătite: se spălau bine cu apă curată, se lăsau să se usuce, apoi se dădea pucioasă. Mustul era turnat prin trichter (pâlnie), fără ca butoiul să fie complet umplut. Pe gura butoiului se punea un cartof sau un măr, iar când mustul fierbea, în aproximativ două săptămâni, mărul se ridica ușor.
Pe toate butoaiele, se trasau cu cretă linii, după numărul vedrelor turnate, se scria data când s-a golit mustul și data când a fost vinul tras”, descriu specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) „Cindrelul – Junii” Sibiu.
Acest material face parte din proiectul „Tradiții pentru mâine”.