La Sadu puteți vizita cea mai veche hidrocentrală funcțională din România, în a cărei clădire se află și un muzeu cu valoroase exponate din domeniul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice din zona Sibiului.
Valentin Ivan, primar: „Bine ați venit în cea mai luminată comună din România, care, datorită vredniciei înaintașilor noștri, în 1897 a fost electrificată, fiind astfel prima așezare rurală electrificată, în care toate gospodăriile acelor vremuri erau electrificate și exista și iluminat public oferit gratuit de Societatea Electrică din Sibiu, cea care a fost beneficiara acestui proiect.”
Centrala hidroelectricã de micã putere Sadu I, situatã pe valea râului Sadu, este cea mai veche centralã aflatã în operare în România. Ea a fost construitã pe baza documentațiilor întocmite de inginerul Oskar von Miller, din München. Punerea în funcțiune a centralei a avut loc în 16 decembrie 1896. Energia produsã a asigurat electrificarea primei localitãți rurale din țarã – comuna Sadu, ulterior fiind alimentate din această centralã și orașele Cisnãdie și Sibiu.
„Centrala era echipată inițial cu trei turbine și două mașini cu aburi. Acestea erau cuplate direct la generatoarele monofazate și produceau 200 KW la 42 Hz și 4500 V. Turbinele Girard s-au dovedit însă a fi prea mici, astfel că în anii 1902 și 1905 au fost înlocuite succesiv cu turbine Francis de 350 CP și generatoare monofazate produse de firma GANZ & CO din Budapesta. În anii 1925 și 1926, generatoarele grupurilor 1 si 2 au fost rebobinate pentru curent alternativ trifazat. Cele trei grupuri hidroenergetice menționate mai sus există și în prezent, fiind încă în exploatare”, potrivit site-ului hidroelectrica.ro.
Muzeul energetic Sadu I „Sigmund Dachler”, primul muzeu de acest profil din țarã, a fost inaugurat în anul 1996, cu prilejul aniversãrii a 100 de ani de la punerea în funcțiune a centralei. Numele muzeului a fost dat în cinstea inginerului care a coordonat buna funcționare a centralei vreme de câteva decenii.
Cu toate echipamentele în stare de funcționare, centrala însãși reprezintã exponatul cel mai de preț al acestui muzeu.
Muzeul – un prețios lăcaș de istorie a electro-energeticii românești – este amenajat la etajul clădirii principale, în fostele locuinţe ale personalului. În cele trei săli sunt expuse obiecte care evocă istoricul Uzinei Electrice de la Sadu I: în prima prima sală, „Cronos”, se găsesc panouri cu imagini reprezentând diferite faze ale construcţiei, iniţiatorii, finanţatorii şi constructorii (Carl Wolff, Partenie Cosma, Oskar von Miller), alături de utilaje, schițe, documente, lămpi folosite la iluminatul public, dar și exponate ce relevă idei de utilizare a curentului electric în diferite momente ale secolului XX (imagini surprinse din etape ale unor proiecte considerate drept îndrăznețe pentru perioada interbelică, cum ar fi tramvaiul electric de la Sibiu, utilizarea energiei electrice în agricultură, centrale telefonice, ceasuri electrice ș.a.); sala a doua, intitulată „Vulcan”, ne introduce în atmosfera epocii, aici găsindu-se biroul directorului, birouri ale angajaţilor, echipamente de protecţie şi întreţinere, un spațiu destinat instrumentelor utilizate în birourile de proiectare ale acelor timpuri, fotografii de epocă; în fine, în cea de-a treia şi ultima sală, „Hermes”, sunt etalate materiale care evocă amenajarea hidrocentralei Sadu V (planuri, proiecte, macheta în relief a văii, șantierul, uzina).
