Evenimente Povești

Privind orice. Dar nu oricum

Actul creativ constă în a lăsa sufletul să fie liber și bucuros să atingă realitatea, să vibreze și apoi să „traducă” povestea, astfel încât aceasta să devină vizibilă și pentru semeni. Aceasta este convingerea sibianului Mugur Frățilă, care ne invită începând de astăzi la o expoziție „privind orice”. Dar nu oricum!

Cunoscut în Sibiu mai degrabă prin Asociația Tonal, pe care a înființat-o împreună cu câțiva prieteni pentru a susține reintegrarea în societate a persoanelor cu afecțiuni psihice și care promovează terapia prin artă şi creaţie artistică, Mugur Frăţilă este psiholog. Din copilărie, îl fascinează să exploreze resursele nebănuite ale spiritului uman, iar de aici se poate să se fi născut talentul său în arta fotografică. I-a luat, totuși, câteva decenii până să organizeze o primă expoziție alături de soția sa, jurnalista Ruxandra Stănescu Frățilă, pictoriță „diplomată” la Școala Populară de Arte. Iar pentru că „toate lucrurile bune sunt trei la număr”, expoziția „Privind orice” poartă și semnătura Magdalenei Neculaescu, în CV-ul căreia se regăsesc deopotrivă vreo zece participări la concursuri și expoziții de pictură – cu premii! – și un masterat în managementul sistemelor inginerești.

„Grandma’s room” / Magda Neculaescu

 

Ruxandra Stănescu Frățilă, Magda Neculaescu și Mugur Frățilă vă așteaptă, așadar, să vizitați expoziția „Privind orice”, în Turnul Sfatului, în perioada 15-30 iulie. Vernisajul va avea loc în această după-amiază, de la orele 16.00.

Ce vom vedea și, mai ales, de ce?

„Sunt câteva idei incipiente, distincte, aduse toate la un loc, în Turn, spre a fi împărtășite și privite. Speranța este ca, în viitor, poate în viitorul apropiat, câteva dintre ideile pe care le puteți întâlni aceste zile în Turn, să fie crescute, dezvoltate și să ducă fiecare la evenimente și expoziții de sine stătătoare.
De ce ‘Privind orice’. Adică nu ‘ceva anume’.
Privind orice, reîncepi să vezi. Reatingi realitatea. Poate că nu mai privim, de aceea nu mai vedem. Oamenii nu mai privesc realitatea. Realitatea… reală. Oamenii privesc, ating și consumă din ce în mai intens și exclusiv, realitatea… virtuală. Nu mai privim realitatea, nu ne mai întâlnim cu realitatea, nu mai atingem realitatea. Este un proces de dezlipire de realitate. Suntem desensibilizați, amorțiți. Obosiți. La noi, înlăuntrul nostru, pare că mai pătrunde doar extravaganța și stridența. Volumul. Dramatismul. Realitatea simplă, banală și liniștită nu mai este relevantă. Dar cea mai importantă „parte” a realității este… banală. Iar pe lângă ea, am ajuns doar să trecem. Nu mai folosim trecerea noastră pe lângă și prin realitate ca pretext pentru trăire și momente de privire, de cercetare, de reflectare și bucurie. Nu este vorba despre aspectele estetice, ci, în general, despre a fi sau a nu (mai) fi conectat la realitate. Iar această dezlipire accelerează alienarea, îndepărtarea noastră. Este îndepărtarea noastră de noi, de noi înșine și de noi între noi, nu este doar o îndepărtare de realitate.
Asta este povestea… filosofică. Observând că noi înșine adusesem în lucrările noastre diferite secvențe de realitate ‘banală’, cotidiană, a apărut acest gând despre ‘orice’. Pentru fiecare dintre noi, o situație banală, comună, privită fiind din unghiul fizic specific în care ne aflam la momentul întâlnirii cu respectiva secvență de realitate, sau din perspectiva stării pe care o aveam la momentul întâlnirii cu acea situație, aspectul acela banal al realității căpăta accente speciale și particulare. Acele aspecte nu sunt intrinseci situației, ci sunt atribute pe care privitorul le atașează situației, experienței. Așa este plăsmuită povestea interioară, a fiecăruia dintre noi, despre lume, trecând prin lume și privind lumea. Dar aceste povești sunt din ce în ce mai triste și din ce în ce mai sumare. Artificiale. Sărăcesc sufletele…
Actul creativ constă, înainte de acțiune, în pasiune. Înainte de activitate, în pasivitate, în receptivitate. Actul creativ constă în a lăsa sufletul să fie liber și bucuros atingând realitatea. Abia mai apoi creația constă în a conștientiza și a transpune acea vibrație, a traduce cumva acea poveste, astfel încât aceasta să devină vizibilă și pentru semeni. A o împărtăși.
Orice ai face, oricât de grăbit ești, dacă te oprești câteva secunde și privești în jurul tău, orice, vei vedea. Tot felul.”, ne dezvăluie Mugur Frățilă.

Răspunde