Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o plantă perenă din familia Lamiaceae, originară din zona Mării Mediterane, care a fost folosită de milenii în scopuri medicinale.
Numele de rosmarinus derivă din limba latină, însemnând în traducere literală “roua mării”.
Se cultivă pe suprafețe întinse în țări unde nu exista pericol de îngheț (Tunisia, Franța, Spania, Italia ș.a), pentru necesarul industriei farmaceutice, cosmetice și alimentare. În condițiile de climă de la noi din țară, această plantă aromatică valoroasă nu rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii, astfel că tufele de rozmarin trebuie protejate în sere.
De la rozmarin se utilizează frunzele tinere, recoltate imediat după înflorire, care conțin ca principiu activ, ulei esențial, acid rozmarinic, substanțe amare, saponine, taninuri, săruri minerale ș.a.
Utilizare terapeutică
Uleiul volatil (Rosmarini aetheroleum) se obține prin distilarea cu vapori de apă a ramurilor tinere, respectiv a frunzelor de rozmarin. Are numeroase efecte benefice asupra organismului: antiseptic, coleretic-colagog, de stimulare a secreției biliare, efectul spasmolitic, carminativ și tonifiant gastrointestinal, antireumatic, anti-îmbătrânire ș.a.
Uleiul volatil de rozmarin se poate asocia cu cel de lămâi, eucalipt, mentă, busuioc, lavandă, cimbru, cuișoare, bergamott, cedru, tămâie ș.a.
Recomandare de lectură: “Aromaterapia – metodă naturală eficientă pentru prevenirea și tratarea unor boli”