„Primiți cu stropitul?” sunt cuvintele ce se aud astăzi, în multe dintre satele Sibiului.
Obicei moștenit de la sași, tradiția stropitului fetelor de măritat și a nevestelor este practicată în localitățile multietnice din Țara Secașelor, Valea Târnavelor și Valea Hârtibaciului.
„În unele regiuni din Transilvania, s-a păstrat această tradiție a stropitului fetelor în a doua zi de Paști. Este un vechi obicei preluat de la sași și maghiari, ce s-a păstrat chiar și în familiile nobiliare până la sfârșitul secolului XIX, iar apoi a rămas o tradiție întâlnită mai des în zonele rurale. Stropitul se practică în satele din jurul Mediașului, dar chiar și în oraș încă mai merg bărbații și băieții tineri la stropit, la rudele și la prietenii mai apropiați. La origine, fetele de măritat și femeile erau stropite cu apă proaspătă de izvor, ca să fie frumoase și să miroasă tot anul ca florile de primăvară. Cu timpul, apa a fost înlocuită cu parfumuri mai mult sau mai puțin scumpe. Fetele și femeile își așteaptă stropitorii cu ouă roșii, cozonaci și prăjituri. Primii care merg la stropit, în dimineața celei de-a doua zi de Paști, sunt copiii, iar adulții pornesc de obicei din casă în casă pe înserat”, explică reprezentanții Direcției Municipale pentru Cultură din cadrul Primăriei Mediaș.
Specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cindrelul – Junii Sibiu arată că, odinioară, în Apoș, fetele erau stropite cu parfum în cea de-a doua zi de Paști, iar în a treia zi erau udate cu apă; în Agnita și Marpod, feciorii mergeau la stropit însoțiți de muzicanți, așa că întotdeauna jucau fetele.
În Mărginimea Sibiului, în satul Rod, cuplurile care s-au căsătorit în ultimul an vin la „Strânsul vaselor”: în curtea bisericii primesc daruri de la foștii nuntași și îi omenesc în schimb cu ouă roșii, cozonac, dulciuri de casă, vin și rachiu. În Poiana Sibiului, există obiceiul ca toţi mirii care se căsătoresc pe parcursul unui an să dea o masă pentru rude.
„La hora satului se întâlneau tinerii din prima până în a treia zi de Paști, iar fetele purtau întotdeauna ii noi, cu grijă țesute și cusute pe timpul iernii; în Vecerd, fata dăruia câte un ou roșu fiecărui fecior cu care juca”, au mai spus cei de la CJCPCT Cindrelul – Junii.