Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, iar în sâmbăta Floriilor primim vestea bună a învierii lui Lazăr, o minune săvârșită de Iisus Hristos înainte de Săptămâna Patimilor.
În Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, puteți să petreceți Sărbătoarea Floriilor sub ocrotirea troițelor împodobite cu salcie și în rugăciunile din cadrul slujbei religioase de la Biserica din Bezded. În Duminica Floriilor, începând cu ora 9:30, are loc Utrenia, apoi de la ora 10:30 Sfânta Liturghie, urmată de împărțirea ramurilor de salcie.
“Sărbătoarea aceasta schimba lumea satului tradițional, prin ea se făcea intrarea într-o altă etapă a vieții spirituale a satului, în care, prin mic și mare, credincioșii luau parte la săvârșirea unor acte și obiceiuri menite să ajute sufletele să întâmpine Învierea Domnului.
Până în acest moment, casele erau deja primenite, curățenia era făcută până în cele mai mici detalii, iar de acum se punea mare însemnătate pe gesturile ritualice.
În unele sate, în sâmbăta Floriilor, dimineața devreme, erau împărtășiți toți copiii, iar gospodinele îi așteptau la ieșirea din biserică cu daruri: covrigi, cocături dulci și mere. Tot în sâmbăta Floriilor, satele organizau procesiuni prin care copiii cântau Versul lui Lazăr sau Viftania, în drum spre un loc în care se aflau sălcii, simbol al ramurilor verzi așternute la picioarele lui Iisus pe drumul său triumfal spre cetatea Ierusalimului. În timp ce procesiunea se apropia de biserici, iar copiii veneau cu brațele pline cu ramuri de sălcii, clopotele bisericilor nu conteneau, legând prin sunet pe cei vii de cei adormiți. În cimitire era forfotă mare, oamenii împodobeau crucile și troițele cu ramuri de salcie, iar slujbele de pomenire răsunau din toate părțile cimitirului. Mormintele erau și ele curățate și se aflau în așteptarea veștii învierii lui Lazăr, oamenii împodobindu-le cu ramuri de sălcii, alături de aprinderea de lumânări.
În duminica Floriilor, creștinii se întorceau de la biserică cu ramuri de salcie sfințite pe care le așterneau în casă, la icoane și le puneau în mâncarea animalelor, un alt gest simbolic respectat cu sfințenie. Fiind spre sfârșitul postului mare, ingredientul specific din care se prepara mâncarea în această zi era peștele, un vechi simbol creștin care în curând va fi închistrit – desenat pe ouăle de Paște. Peștele proaspăt se prăjea îmbrăcat în făină de mălai, apoi se servea împreună cu mămăligă și un mujdei de usturoi zdravăn” explică Mihaela Gherghel, muzeograf la Muzeul ASTRA din Sibiu.