Cartofi de primăvară ca la Poienița, satul unde timpul parcă s-a oprit în loc

Cartofi de primăvară ca la Poienița, satul unde timpul parcă s-a oprit în loc

Satul unde mai trăiesc doar vreo șase familii, ascuns undeva pe malul drept al Oltului, are o istorie bogată, iar localnicii sunt mereu bucuroși de oaspeți.

Ca să ajungi în Poienița, sat aparținător al comunei sibiene Cârța, trebuie să treci prin Nou Român, urmând un drum neasfaltat de vreo 2 km. Numele i se trage de la frumusețea locului: o poiană pe o vale ascunsă între dealuri acoperite cu păduri de fag și stejar. Până în anii ’60, localitatea se numea Găinari (Hienendorf, „satul găinilor”), fiindcă odinioară aici exista ferma de păsări a călugărilor cistercieni care au întemeiat abația de la Cârța în secolul al XIII-lea. La 1733, erau recenzate 26 de familii și documentele menționează o biserică parohială cu preot greco-catolic pe nume „Iuon”. Satul avea, în 1930, 224 locuitori, dintre care 180 români, opt maghiari și 36 țigani, dar în 2011 mai erau doar 19 locuitori.

„Dintotdeauna, în acest sat mic au trăit oameni harnici, hotărâți care nu s-au intimidat de autoritățile locale nici în timpurile comuniste. Prin forțe proprii au construit o școală, o biserică, au pavat drumul, au captat izvoarele. Toate acestea au condus la o viață bună și liniștită. Foarte mulți copii, după terminarea gimnaziului, au continuat studiile, devenind profesori, ingineri, medici și, deși erau mândria satului, nu s-au mai întors în sat. După anul 1990, satul a început să prindă viață iar, să se repopuleze, ajungând să aibă acum un număr de șase familii care locuiesc permanent. În Poienița, timpul parcă s-a oprit în loc. Pe uliță abia dacă întâlnești un om sau vezi vreo mașină, nu sună telefonul, iar soarele împrumută din lenea timpului care odihnește îndelung peste sat. Din 1996, în fiecare duminică sau zi de sărbătoare se aude clopotul bisericii care vestește că a venit părintele și Sfânta Liturghie din nou ocrotește satul. Nu știm dacă pe ulițele satului vor mai alerga vreodată copii sau dacă vom mai întâlni oameni cu putere de muncă, dar pe cei care vor veni în sat pentru o zi sau mai multe îi asigurăm că ospitalitatea găinărenilor este la ea acasă”, spune Gabriel Popa.

Pentru a gusta puțin din savoarea acestui sat de poveste, vă împărtășim astăzi o rețetă tradițională culeasă de Gabriel Popa de la Eufrosina Ilina, o localnică în vârstă de 93 de ani.

Cartofi de primăvară

Timp de preparare: 45 min. | Dificultate: mică

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 kg cartofi roșii
  • 1 kg urzici culese pe rouă (doar vârfurile)
  • 200 g slănină
  • 4 ouă
  • un praf de sare
  • un cățel de usturoi

Mod de preparare:

  1. Fierbe cartofii întregi în apă cu sare 30 min.
  2. Opărește urzicile în apă cu sare și răcește-le apoi în apă foarte rece.
  3. Zdrobește cartofii, amestecă-i cu urzicile și cu usturoiul pisat.
  4. Prăjește slănina tăiată felii și crestată.
  5. Amestecă în compoziția de cartofi și urzici untura rezultată din slănina prăjită.
  6. Așează toată compoziția într-un vas de lut sau de tuci (fontă), adaugă deasupra slănina și sparge ouăle proaspete peste slănină, apoi pune la cuptor 15 min. (la 180 grade Celsius).
  7. Împarte pe 4 farfurii câte 2 linguri de cartofi, câte o creastă de slănină și câte un ou. Cu un pahar de vin roșu, va fi o masă pe cinste!

Răspunde