apocalipsa
după ce vei călători o vreme, vei ajunge la pădurea bătrânaacolo numai unii copaci sunt adevărați, restul sunt răutăți ale lumiicare au prins rădăcininu sta de vorbă cu ei, te-ai lăsat de atâtea ori păcălitnu încerca nicicum să găsești adăpost acoloîn primul oraș care-ți va ieși în cale, deja nu va mai locui nimenioprește-te la prima casă, e inutil să alegi,apoi pleacă dis-de-dimineață, nu te oprivei ajunge la marea mlaștină, vei crede că e imposibil să treciuită-te la straturile de vegetație, îți vor arăta caleala intrarea în sat, niște femei de vârste diferite vor dansaîntr-o horă fără muzicăcele mai frumoase te vor îmbia la jocvei recunoaște cel puțin o față cunoscutăte poți opri să le privești, dar nu intra în dansul lormergi mai departetraversează marea, vei avea mii de ambarcațiuni din care să aleginu zăbovi pe plajătraversează munții, râurile îți vor spune pe undeorice ai face, nu privi înapoisă nu te mire că același sat și același oraș îți vor ieși în calede mai multe orisă nu te miri de nimic, nici de liniștea imensă, cutremurătoare,nici de înserarea perpetuănici de prietenii care îți vor zâmbi și te vor ruga să-i ajuți la cevatoți îți vor spune că e urgent, desigurvei observa că sunt foarte tineri, pentru că prietenia este mereu așanu vorbi cu nimeni, fă-le un semn cu mânași mergi mai departe
Poezia „apocalipsa” face parte din volumul „Pâinea uriașilor” de Ovidiu Baron (Ed. Casa de Pariuri Literare, 2022), disponibil la Cărturești și Libris. „Cartea mea de poezie se găseşte mai nou şi la Cărtureşti şi Libris. Eu nu o recitesc acum, mai aştept o vreme, până se aşază lucrurile pe dinăuntru, dar pentru alții nu prezintă pericole imediate. Ştiu, e război aproape de noi. În fiecare zi aud oameni îngrijorați, care sunt tentați să plece, deşi nu prea ştiu unde. Să fugă. Mi-am amintit azi de un documentar despre codul perfect care ordonează viața pe Terra, despre patternurile care se tot repetă, despre conexiuni invizibile. Şi despre impredictibilitatea, nefirescul unui element care, brusc, poate schimba tot: haosul. Ceva mai recent, am aflat că se analizează serios ipoteza că pământul – ca şi alte planete – ar putea gândi independent, că ar putea fi el însuşi o «ființă inteligentă». Ar fi bine să fie aşa. Dar să nu fie auto-distructiv. Şi să-i placă poezia”, a mărturisit recent poetul sibian.