Strada Cetății

Vești și povești să le-ndrăgești!

Așa se țese tradiția! Șezătoarea Avrig a împlinit 10 ani

timp de citire 4 min

“Cu bune și cu încercări, cu împliniri şi cu proiecte încă în lucru, când mai multe, când mai puține, întotdeauna cu un nucleu de năjdejde”, șezătoarea organizată săptămânal la biblioteca din Avrig a intrat în cel de-al unsprezecelea an, anunță cu mândrie bibliotecara Maria Grancea.

Şezătoarea Avrig este un proiect al Bibliotecii Avrig şi al Asociației „Prietenii Avrigului“, inițiat de Maria Grancea, o localnică respectată de întreaga comunitate nu doar pentru că păstorește de 32 de ani biblioteca orașului, ci și fiindcă a devenit un veritabil cronicar al timpurilor noastre, mereu preocupată să culeagă, să păstreze și să transmită mai departe povești ale Avrigului frumos de azi și de demult.

Nici pandemia nu a întrerupt tradiția

“Când am început, în 2011, nu credeam că proiectul nostru va fi unul atât de frumos, de longeviv, de multiplicativ şi cu atâtea proiecte frumoase crescute din el. A fost prima şezătoare tradițională (nu spectacol, nu atelier, nu curs, nu ansamblu, pur şi simplu şezătoare adevărată) într-un spațiu neconvențional – într-o bibliotecă. Cu furca, fusul şi rășchitorul, cu cusătura sau tricotajul din lână, cu strigăturile şi farsele de şezători, cu voie bună şi schimb sau distribuit de rețete, de semințe, de răsaduri, de modele şi mai ales de învățături, cu grijile pentru alții şi ajutor de borese vrednice, cu portul vechi atunci când era cazul, cu sărbătorile şi poveştile Avrigului de ieri şi de azi, cu zâmbetul oamenilor frumoşi şi cu dărnicia pentru cei care aveau nevoie, şezătoarea întruchipa o parte a sufletului unei comunități frumoase.

Devenită aproape un brand, Şezătoarea Bibliotecii Avrig s-a făcut cunoscută repede în țară şi mai departe. Apoi, ca atunci când vântul duce semințe, un proiect bun devine sămânță şi alte şezători au început să apară în biblioteci.

Cercetători şi universitari au trecut pe-aici să ne cunoască şi să culeagă din comorile adunate de generații, au venit din țară, au venit din străinătate, invitații au curs şi şezătoarea noastră a dus un crâmpei de Avrig frumos acolo unde s-a dus.

Am reușit să strângem, în trei ediții, la Avrig, şezători şi femei talentate din toată țara şi de dincolo de granițe, pandemia n-a întrerupt, doar a amânat astfel de întâlniri pe care sperăm să le reluăm în luna mai, fiecare dintre acestea fiind un adevărat regal al portului, cântecului, jocului, meşteşugului, vechilor învățături, şi gastronomiei tradiționale.

‘«Urmele» frumoase pe care şezătoarea noastră le-a lăsat nu sunt puține şi sperăm să mai fie încă ani mulți şi buni de construit.’

De la Muzeul Național al Satului «Dimitrie Gusti», la Muzeul Transilvania, Muzeul ASTRA sau Festivalul Mondial al Gastronomiei, de la Biblioteca Națională, Șezătorile Făgărăşene, Biblioteca Județeană sau Capitala Europeană a Gastronomiei, de la Sărbătoarea Regalității la Peleş sau Palatul Elisabeta, şi în atât de multe alte locuri, Şezătoarea Bibliotecii Avrig a reuşit să poarte mereu câte puțin din toată frumusețea, bogăția spirituală şi portul localității din care venea.

Am strâns prieteni dragi şi colaboratori, am învățat pe alții şi de la alții, am râs, am plâns, am ajutat sau ne-am bucurat de sprijin, am adunat oameni frumoși în jurul nostru şi am lăsat întotdeauna «o uşă deschisă». Atât am putut.

«Urmele» frumoase pe care şezătoarea noastră le-a lăsat nu sunt puține şi sperăm să mai fie încă ani mulți şi buni de construit.

Dincolo de bucuria împlinirilor, lăsăm o lacrimă şi un gând de duioasă amintire acelor câteva doamne care s-au dus să facă şezătoare cu îngerii. Ne lipsesc mult, le mulțumim că au fost, cât au putut, cu noi şi că au pus umărul la ceea ce am realizat.

Suntem noi o mână de borese cu un munte de planuri, le-o birui sau nu, om vedea, dar nu ne lăsăm”, a scris Maria Grancea pe pagina sa de socializare.

Lasă un răspuns