Sărbătorile de iarnă sunt pline de însemnătate în Mărginimea Sibiului, iar comuna Sadu are propriile obiceiuri păstrate din moși-strămoși, precum adusul fagului și colindreții.
Colindele cântate de Ceata junilor răspândesc vestea Nașterii Mântuitorului, spre bucuria sădenilor de toate vârstele. Cetele de juni colindă pe la case în noaptea de Crăciun, iar în ziua Crăciunului, pe ulițele din Sadu întâlnim Irozii, o ceată formată din cinci băieţi care îi înfățișează pe regele Irod, trei crai și o cătană. În Sadu, aceștia se numesc „colindreţii” și își prezintă sceneta religioasă fiind deghizați adecvat – poartă costume, coifuri, stea și săbii.
La Sf. Nicolae se organizează, după tradiţie şi regulile satului, două grupuri: Ceata mare, cu tinerii care au făcut armata, care de regulă au vârste de peste 25 de ani, şi Ceata mică, formată din tineri până la 20 de ani. Cetele sunt formate numai din băieţi.
Specific pentru Sadu este obiceiul cu „adusul fagului în sat”. „La pădure se merge înainte de Crăciun cu tractor sau maşină. Fagul este adus la uzină. Fagul ales, cu sprijinul pădurarului, trebuie să fie foarte mare. Operaţiile de tăiere, curăţire şi transport le fac Junii. Fagul este transportat în sat cu carul cu boi, în ajunul Crăciunului. Junii stau pe fag, sprijiniţi în ţapine. Este plimbat prin sat, fiind un eveniment cu care se mândreşte tot satul. Junii sunt însoţiţi de muzicanţi. Apoi este dus în faţa Primăriei, unde are loc un ceremonial. Mărimea fagului exprimă puterea tinerilor şi hărnicia lor. Este o întrecere între tineri pe criteriul «cine a adus cel mai mare fag». În sat, feciorii sunt aşteptaţi de fete îmbrăcate în port popular. După aducerea fagului, tinerii fac petrecere. Fagul va fi vândut ca lemn de foc sau de construcţie, pe baza unei licitaţii, iar banii sunt folosiţi în favoarea cetei”, explică primarul Valentin Ivan.
La Anul Nou se umblă cu Pluguşorul, obicei străvechi, cu trimiteri la ocupaţiile agricole. Copiii în mod special trebuie să se îmbrace frumos.
Sărbătorile de iarnă se încheie cu Boboteaza. Când vine preotul cu botezul, gazda pune pe masă un colac şi o farfurie cu fasole frecată, pe care le sfinţeşte preotul, facând o cruce cu cuţitul aşezat lângă farfurie. Toţi cei din familie vor mânca din fasole şi colac, în credinţa că le va aduce belşug şi sănătate. Rând pe rând, preotul botează animalele şi acareturile din gospodărie. În ziua de Bobotează, când se sfinţeşte apa la râul Sadu, preotul aruncă o cruce de lemn în apă, pe care o scoate un tânăr vrednic şi o înapoiază preotului. Credincioşii strânşi pe mal apreciază îndemânarea tânărului şi-l felicită.