Evenimente

Întâlnire istorică

Consulul Germaniei la Sibiu a vizitat sinagoga orașului de Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului.

Diplomatul, aflat de puțină vreme în misiune la Sibiu, a avut o întâlnire cu președintele comunității evreiești din oraș.

„În mod providențial, prima întâlnire între consulul Germaniei la Sibiu, doamna Kerstin Ursula Jahn, si președintele Comunității Evreiești din Sibiu, domnul Otto Deutsch, a avut loc chiar de Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului, pe 27 ianuarie. Istoria comunității evreiești sibiene este una de mare excepție și dătătoare de speranță: nici un evreu din burgul sibian nu a fost deportat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Comunitatea a avut însă mult de suferit prin aplicarea strictelor reglementări pe care membrii ei trebuiau să le respecte în acea perioadă. Avem datoria de a nu uita vreodată ce s-a întâmplat în trecut”, a anunțat Ambasada Germaniei la București pe pagina sa oficială.

Evreii Sibiului

Prima mențiune a unui evreu în Sibiu este în 1481, iar multă vreme ei nu au avut oficial dreptul de a locui în oraș. Stabilirea evreilor a fost permisă abia la jumătatea secolului al XIX-lea, primul evreu care a primit dreptul de a se așeza în localitate fiind J. Aron din Bidiu (Bödön), la 31 iulie 1845, în ciuda opoziției sașilor. „Nu avem nevoie de adaosul unei viitoare populații evreiești nici în Sibiu, nici altundeva în ținutul săsesc. S-ar putea să sune foarte neliberal; dar avem motive întemeiate pentru aceasta. Bunăstarea agricultorului sas, ce era dominată înainte de jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia și spiritul de economie a acestuia, ci și pe interdicția legală a stabilirii evreilor pe pământ săsesc. În întreaga Transilvanie există puțini evrei (între 3 – 4.000), deoarece legea numește doar puține localități în care li se permite evreilor să locuiască; Sibiul nu este printre ele!”, scria ziarul local „Siebenbürger Bote” în 1850. Comunitatea a fost organizată în 1876 și a crescut până la 4% din întreaga populație a orașului în 1890. În 1920 erau 1.248 evrei sibieni, din care 1.238 erau de religie mozaică, iar după datele Recensământului din 1930, în Sibiu locuiau 1.308 evrei, adică 2,7% din populație. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial numărul evreilor din Sibiu a crescut în principal ca urmare a migrării evreilor originari din alte localități mai mici, precum și din localitățile ocupate de maghiari în nord-vestul Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena din 1940. Deși hărțuiți de acțiunile fasciștilor din organizația DVR (Deutsche Volkspartei Rumäniens) a minorității germane din România, evreii din Transilvania românească nu au suferit deportări sistematice, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Transilvania ocupată de Ungaria lui Miklós Horthy. După datele provenind din arhivele Primăriei Sibiu, în noiembrie 1945 locuiau în oraș 1.708 evrei, pentru ca în 1949 numărul evreilor să fie de 1.900. În perioada 1948-1990, numărul evreilor din Sibiu a scăzut constant în principal ca urmare a emigrărilor în Israel. Comunitatea evreiască din Sibiu număra 762 membri în 1956, pentru ca zece ani mai târziu să fie doar 211. În timpul dictaturii lui Ceaușescu a existat un proiect de demolare a sinagogii, salvarea acestui edificiu datorându-se arhitectului Otto Czekelius. Sinagoga mare de pe strada Constituției, dată în folosință în anul 1899, a funcționat exact o sută de ani, din 2015 fiind inclusă pe lista monumentelor istorice. În anul 2006, în oraș mai trăiau doar 24 de evrei, toți foarte vârstnici.

Răspunde