Strada Cetății

Vești și povești să le-ndrăgești!

„Cântecul copilului care va înălța un zmeu”, premiera studenților Departamentului de Artă Teatrală

timp de citire 4 min

Studenții Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu prezintă luna aceasta o nouă premieră, „Cântecul copilului care va înălța un zmeu”, un spectacol de Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu. Co-producția cu Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu va avea premiera în 20 și 21 ianuarie, la Sala CAVAS.

„Cântecul copilului care va înălța un zmeu” este prima colaborare a regizoarelor Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu cu studenții sibieni. În ciuda perioadei dificile pe care o traversăm, tinerii care învață actoria la Sibiu și-au dorit să se reunească pentru a crea această producție ce are la bază piesa Dancing at Lughnasa, de Brian Friel. Este o poveste despre iubire, ca toate marile povești ale lumii, spusă de un mare povestitor. O poveste despre viață, despre noi, despre durere și bucurie, despre identitate și devenire, despre granița trasată între ce se cade și ce nu se cade, despre impactul pe care schimbările îl au în viața noastră.

Distribuția este formată din talentații studenți-actori: Andrei Drăgan, Andreea Todincă, Cristian Iordan, Corina Dogaru, Andrada Oltean, Maria Lelea, Ana Toda, Andra Jurj și Cătălin Haiducescu.

Premiera spectacolului este programată pentru zilele de 20 și 21 ianuarie, ora 19:00, la Sala CAVAS, din Bulevardul Victoriei, nr. 10. Accesul publicului s

„Cântecul copilului care va înălța un zmeu” este povestea descoperită în Dancing at Lughnasa – prestigiosul text al lui Brian Friel – premiat cu Oliver Award și cu Tony Award la începutul anilor 90 – o poveste despre tainica iubire care ne leagă, despre identitate și destin.

Michael se întoarce acasă – propria sa memorie, în zilele unor mari schimbări care i-au marcat întreaga familie. Crescut de mama sa și de cele patru surori ale acesteia, într-un sătuc izolat din Irlanda, Michael este lipsit de orice prezență masculină. La șapte ani își întâlnește pentru prima dată tatăl, considerat principalul autor al suferinței prin care trece familia. Vizita lui se suprapune cu întoarcerea acasă, după douăzeci de ani, a unchiului său mult iubit – misionar umanitar în Africa – eroul familiei.

Viața – viața din interiorul fiecăruia – naște curajul de a trăi, și, rând pe rând, se sparg judecăți și prejudecăți, lăsând loc de manifestare iubirii, care alină, care înțelege, care iartă, și care vindecă.

Dancing at Lughnasa este o poveste despre iubire, ca toate marile povești ale lumii. Iar Brian Friel, un mare povestitor, capabil să ne facă să auzim cântecul unic și sacru al sufletului, mișcarea lui – ca un dans – un dans, cu ochii pe jumătate închiși, dacă i-ai deschide, vraja s-ar risipi. Să dansezi ca și când viața însăși în esența ei, viața cu toate speranțele ei, ar putea să fie acolo în sunetele liniștitoare și-n ritmurile calme și-n mișcările tăcute. Să dansezi ca și când cuvintele n-ar mai exista pentru că n-ar mai fi nevoie de ele…

„Cântecul copilului care va înălța un zmeu este transpunerea scenică a conținutului cuprins în textul lui Brian Friel – Dancing at Lughnasa, prin filtrul sensibil al unui grup de tineri creatori, aflați poate fără să știe, în plină putere creatoare. Invocat de personajele acestei povești, Luth – zeul celtic al soarelui și al cerului, al rodului pământului, zeul tuturor științelor și artelor, al tinereții și al puterii – nu face decât să deschidă o perspectivă importantă asupra sufletului fiecăruia – aflat în setea și foamea de a fi el însuși. Direcția în care curgea viața, înfloritoare sau trăită la limita supraviețuirii, urmând aspirația libertății și a progresului sau acceptând sacrificiul făcut pentru binele celuilalt, ascunde un sens semnificativ, vital, căutat de fiecare om, în propria existență, dar și în teatru și prin teatru. Este mai mult decât montarea unui text, este parcursul viu în care autorii spectacolului lasă la vedere căutările și revelațiile lor, bucuria jocului, bucuria de a fi împreună, în timp ce se confruntă visele lor, dar și cu propriile condiționări, cu neînțelegerile, cu orgoliul și cu egoismul care se naște din frica de a nu rata, de a nu pierde ceva esențial, de a nu  fi afectat de incapacitatea celuilalt de a fi conform așteptărilor personale. Sunt prezente elemente semnificative ale documentării, dar și modificări ale conținutului, dezvoltând povești aparent secundare pentru a face loc fiecăruia să existe” au declarat Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu.

Lasă un răspuns