Vă invităm la o incursiune în povestea Crăciunului, așa cum o trăiau părinții și bunicii noștri cu decenii în urmă, cu ajutorul muzeografului Adrian Alexe!
Să începem din perioada interbelică, pe când pomul de Crăciun era mai degrabă o modă și nu o tradiție, după care vom trece la un episod din epoca stalinismului.
„Mulți dintre noi (ne-)am pozat în copilărie (cu) pomul de Crăciun împodobit și ornamentat! O parte am «prins» pomul „clasic», în care se găseau lumânări și covrigi, dar și coșurile cu mere și nuci pentru colindători. Da, nu erau multe bomboane și dulciuri, dar bucuria sărbătorilor era la fel de mare, ca și emoția împodobirii bradului”, spune Adrian Alexe, muzeograf în cadrul Muzeului ASTRA, care a scos la iveală două clișee pe sticlă din patrimoniul Muzeului ASTRA, moștenite de la Muzeul Asociațiunii. „Imaginile sunt din perioada interbelică, când împodobirea bradului de Crăciun era mai mult un obicei urban, al oamenilor mai înstăriți. Am putea spune, dacă vreți, că vorbim mai degrabă despre o «modă», nu încă un obicei”, a explicat Alexe.
Când Moș Crăciun devine Moș Gerilă…
Muzeograful pasionat de istorie a documentat și perioada primilor ani de la instalarea comunismului, când propaganda l-a înlocuit pe bunul Moș Crăciun cu un „Moș Gerilă” de inspirație sovietică, așa cum observăm în paginile revistei „Luminița” din decembrie 1954.
„Revista face parte din patrimoniul Muzeului ASTRA. La o primă vedere, nimic neobișuit pentru ilustrarea Crăciunului. Ne aflăm în perioada de început a comunismului, de influență sovietică, și se cunoaște că Moș Crăciun a devenit Moș Gerilă, iar în loc de Crăciun se dorea a se folosi sintagma «sărbătorile de iarnă». Dar puțină lume mai știe că în acești primi ani de comunism (în care a fost desființat și Muzeul Asociațiunii), asaltul asupra identității, credinței și a valorilor tradiționale a fost și mai puternic. Vacanța de iarnă a elevilor începea după Crăciun. Au fost cazuri dramatice, în care elevi și părinți au fost pedepsiți sau chiar au făcut închisoare pentru că au protestat împotriva prezenței copiilor la școală de sărbători. Ulterior, regimul comunist a acceptat, tacit, Crăciunul, vacanța începând înaintea acestuia, spre bucuria copiilor. În loc de sărbătoarea creștină, în familie, statul comunist propunea copiilor «Anul Nou la căminul cultural», așa cum se vede în imagine și în legenda ei scrisă pe coperta a II-a. Așadar, nu contează numai aspectele exterioare, în cazul nostru bradul, cadourile sau Moșul. Toate acestea iată că pot fi atât simboluri ale unei sărbători creștine, cât și a uneia ateiste, care dorea în trecutul nu foarte îndepărtat să distrugă tradiția și identitatea.
Ce putem face? Să ne bucurăm acum de libertate, una pentru care au murit oameni. Mulți oameni nevinovați! Vorbim despre o libertate care ne-a «costat» și de care se cuvine să nu ne batem joc”, conchide Adrian Alexe.