1841 MOCIONI, Alexandru (n. 1841, Pesta, Ungaria – d. 1 apr. 1909, Birchiș) – 180 de ani de la naștere: avocat, mare proprietar și acționar la bănci, luptător pentru apărarea drepturilor românilor din Transilvania și Banat. S-a remarcat cel mai mult dintre fiii distinsei familii macedo-române Mocioni. A studiat la Budapesta și Viena, luându-și doctoratul în drept, la Graz. A propus înființarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria (1869), fiind ales președinte al Comitetului Central. A fost apreciat la vremea sa atât ca scriitor, publicist și iubitor de muzică (pianist și compozitor), dar mai ales pentru discursurile și polemicile din Parlamentul ungar, în care a pledat pentru drepturile naționalităților, îndeosebi pentru cea română. A fost fondator și președinte (1901-1904) al ASTREI, în timpul mandatului său la conducerea societății finalizându-se prima Enciclopedie Română (3 vol., 1904) realizată de Corneliu Diaconovici, urmată de construirea Casei Naționale a ASTREI (Stănciulescu, 2005, p. 874).
2011 NÄGLER, Thomas (n. 30 ian. 1939, Slimnic – d. 4 nov. 2011, Neuhausen auf den Fildern) – 10 ani de la moarte: arheolog și istoric specializat în istoria Transilvaniei (Ioan Marian Țiplic, Konrad Gündisch, Sașii și concetățenii lor ardeleni = Die Sachsen und Ihre Nachbarn in Siebenbürgen: Studia in Honorem Dr. Thomas Nägler, Alba Iulia, Editura Altip, 2009).
S-a născut într-o familie de agricultori, ca cel mai în vârstă dintre cei trei copii ai familiei Thomas și Anna Nägler. Un strămoș al familiei Nägler, originar zona orașului Strassburg din Alsacia, s-a stabilit în Transilvania în 1756, cu ocazia colonizărilor inițiate de Imperiul Austriac.
Thomas Nägler a terminat studiile primare în Slimnic, după care a urmat cursurile Liceului „Brukenthal” din Sibiu, pe care le-a absolvit în 1957. În perioada 1957–1962, a urmat cursurile facultății de istorie-filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, absolvind cu titlul de licențiat în istorie pe baza lucrării de stat intitulate „Relațiile franco-germane între anii 1871–1990”.
Din 1962 a fost numit custode și cercetător la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Aici a continuat documentarea în istoria medievală și modernă, cu accent pe istoria Transilvaniei. În acest scop, din anul 1963 a efectuat o serie de cercetări arheologice în așezări, fortificații, biserici și cimitire medievale din sudul Transilvaniei. În anul 1969 a câștigat un concurs și s-a transferat la Centrul de științe sociale Sibiu al Academiei Române. Profesorul Nägler a activat fructuos la redacțiile revistelor de specialitate Studii și comunicări. Muzeul Brukenthal, Forschungen-zur Volks und Landeskunde și Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice din anul 1972, iar din anul 1979 al Comisiei Arheologice din România, în cadrul cărora a prezentat o serie de referate și comunicări. Ca rezultat al muncii de cercetare științifică desfășurată în Centru, a publicat numeroase studii de specialitate din România și Europa centrală. A urmat apoi doctoratul în științe istorice, obținut în 1974 la facultatea de istorie din Cluj, cu lucrarea Așezarea sașilor în Transilvania. Teza de doctorat a fost publicată în limba germană și română, în două ediții.
Nägler a devenit, după 1989, primul director al Institutului de Cercetări Socio–Umane Sibiu, funcție pe care a ocupat-o până la pensionare, în 1994 și redactor șef al revistei Forschungen zur Volks-und Landeskunde (anii 1990-1994).
Între 1990–1992, a fost președinte al asociației minorității germane, Forumul Democrat al Germanilor din România.
În 1993 a ocupat postul de profesor universitar titular pentru Istoria universală a evului mediu și pentru Istoria Imperiului bizantin, predând și alte cursuri speciale. Începând din 1994, profesorul Thomas Nägler a coordonat doctorate în istorie universală.