Albina şi ariciul. Oare să aibă vreo legătură? Legendele populare româneşti ne spun că da!
„Au chiar o legătură directă în planul conceperii lumii, adică în cosmogonie. Simbolul ariciului e acela de Nefârtat (diavol) care, potrivit legendei, ar ascunde de Dumnezeu (Fârtatul) secretul formării reliefului, adică munții sau dealurile… Cine Îl ajută pe Dumnezeu, ca veritabil spion, să afle secretul? Albina. E adevărat că variabilele argumentative sau simbolice ale legendei în cauză ori simbolul şi variantele ei sunt mai multe. Ne oprim informațional doar la acest aspect. Harnica albină şi rolul ei cosmogonic ca sfătuitoare şi spion al lui Dumnezeu”, spune Liviu Velțan, muzeograf la Muzeul ASTRA și apicultor pasionat în timpul liber.
«Pământul crescuse atât de mult, încât dădea afară peste marginile apei și ale cerului. Asta Îl puse pe Dumnezeu pe gânduri (…) Atunci își aduse aminte de arici, care, în timpurile acelea, avea faima de filosof și de sfătos, poate pentru că mergea tot gârbovit și morocănos. Dumnezeu trimise pe albină să-l întrebe ce sfat îi dă. Albina îl găsi tocmai dupa prânzul cel mare, făcându-și culcuș să se odihnească. Cum auzi despre ce e vorba, se supără foarte că i-a stricat bunătate de somn (…) și nu vru să-i spuie. Albina, șireata, se prefăcu că pleacă și se ascunse după ușă. Ariciul, crezând-o plecată și cuibărindu-se pentru odihnă, începu să bombăneasca necăjit: ‘Auzi la Dumnezeu, să trimeată la mine, după atâta lucru. D-apoi nu-L împinge și pe el mintea să strângă în chingi puțin pământul și să facă dealuri, munți și văi?’ Albina, cum auzi, o tuli la fugă și, pe nerăsuflate, îi spuse lui Dumnezeu ce află de la arici. Atunci, Dumnezeu se apucă și strânse pământul, așa cum ai strânge boțind o bucată de stofă în pumni, ca să încapă între marginile cerului. Imediat se împestriță tot pământul de dealuri, munți și văi, după cum s-a întâmplat să se boțească și pământul…» (Marcel Olinescu, „Mitologie românească”)
„Cu toate că aceste credințe nu corespund deloc unei variante oficiale, ele sunt interpretări ale țăranilor care arată într-un fel antropormorfizarea lui Dumnezeu, deoarece nu mai este perceput măcar, potrivit legendei de mai sus, în varianta Omniprezent, Omniscient sau Atotputernic. Cu aceste calități, e evident că Dumnezeu nu are nevoie de albină ca să spioneze în numele Lui. Dar cadrul simbolic şi interpretativ al legendelor populare e diferit de religia oficială”, conchide Liviu Velțan.
„Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge şi apoi l-a întins cum ai întinde un aluat. Pământul a fost drept, neted ca pe palmă şi când te uitai, vedeai peste tot locul. Dar ce folos, că pe pământ izvoare, apă, nu erau. Merge Dumnezeu la arici şi-l întreabă:
– Ei, cum îţi pare, am făcut frumos pământul?
– Dă, frumos, i-a răspuns ariciul, dar oameni pe dânsul, vite, să ştii că nu vor putea trăi, căci n-au apă!
– Apoi dară, fă tu cum ştii! i-a zis Dumnezeu.
Ariciul a luat şi s-a băgat pe sub pământ ş-a rădicat munţii, a făcut gârlele, a scos izvoarele şi de la dânsul pământul e aşa deluros şi râpos cum îl vedem.“