Febra tifoidă și holera erau inamicii ostașilor români la început de secol XX, mai temuți decât dușmanii de pe front.
De pildă, în Al Doilea Război Balcanic, armata română nu a avut pierderi cauzate de lupte, dar mii de soldați au fost răpuși de epidemii.
Muzeograful Adrian Alexe, de la Muzeul ASTRA, ne oferă o privire asupra a ceea ce însemna viața cazonă pe vremea străbunicilor noștri. Fie că îl găsim la Muzeul în aer liber, îmbrăcat în uniforme de epocă și contribuind activ la reconstituiri istorice, fie prin documente precum această fotografie, achiziționată pentru colecția Muzeului ASTRA prin programele Centenar, care înfățișează ofițeri și trupă din Regimentul 54 Infanterie (regiment de rezervă, creat la mobilizare), în uniforme de campanie model 1912 (uniformele închise sunt model 1895), pregătiți pentru plecarea în campania din Bulgaria.
„Renumitul medic Ioan Cantacuzino a coordonat activitatea de combatere a epidemiilor de febră tifoidă și holeră asiatică apărute în rândul militarilor români, în anul 1913, pe timpul campaniei din Bulgaria, luând măsuri eficiente, într-un termen extrem de scurt. Astfel, în doar trei săptămâni au fost preparate 900.000 doze de vaccin antiholeric, administrate atât militarilor, cât și civililor, cu luarea unor măsuri stricte de igienă și carantină. Aceasta, după mii de decese înregistrate din cauza respectivelor boli”, a explicat Adrian Alexe.
„De glonte și de obuz mai scăpai”
O altă fotografie achiziționată prin programele Centenar pentru colecția Muzeului ASTRA arată doi militari sanitari (un fruntaș și un subofițer) din armata austro-ungară vaccinând trupa. Toți militarii din imagine au ținute model 1916 cu efecte mai vechi, amestecate, și sunt din Regimentul 31 Infanterie, după inscripție, unitate ce avea cazarma în Sibiu, indică Adrian Alexe.
„Paradoxal, cei mai mulți bărbați erau vaccinați în trecut în timpul stagiului militar sau chiar pe front. Pe ideea că de glonte și de obuz mai scăpai, mai ales dacă erai bine instruit și aveai comandanți vrednici, dar împotriva bolilor contagioase nu prea erau multe posibilități de apărare… Vă sună cunoscut acest aspect?”, conchide muzeograful.