În calendarul apicultorilor, luna octombrie este dedicată pregătirilor pentru iarnă.
Cunoscut deja turiștilor datorită pasiunii sale pentru creșterea albinelor, unul dintre muzeografii Muzeului ASTRA are câțiva stupi, la Veștem, la doi pași de Sibiu, și povestește oricând cu mare plăcere despre trecutul și prezentul acestei ocupații tradiționale.
Liviu Velțan, muzeograf: „Munca la stupi nu încetează niciodată, cu atât mai mult pentru un apicultor profesionist care şi-a ales o meserie de bază din stupărit.”
A zecea lună calendaristică este luna miezului de toamnă, când cerul devine de regulă plumburiu și posomorât. Când temperatura scade sub 8 grade Celsius, albinele se strâng treptat în ghemul de iernare, din care se desfac numai atunci când temperatura crește șa 12-14 grade Celsius. Apicultorii trebuie să se îngrijească pentru a proteja stupii de vântul rece, împachetându-i în carton gudronat sau amenajând perdele de protecție din nuiele, tulpini de floarea soarelui, stuf sau conceni de porumb. Fagurii vechi, rupți sau cu celule de trântori sunt îndepărtați și topți. Fagurii de rezervă cu miere și cei goi, care urmează să fie folosiți în sezonul următor, trebuie apărați de atacul șoarecilor prin montarea unor gratii.
Locul preferat din Muzeul în aer liber al lui Liviu Velțan este, desigur, gospodăria de boștinar din Sebeşu de Jos. Acolo puteți afla mai multe despre apicultura tradițională, căci tânărul muzeograf vă așteaptă cu un ghidaj apicol de specialitate, astăzi, până la orele 17.00.
„Luna lui «brumărel», o lună fluctuantă din punct de vedere meteorologic, impune o bună supraveghere şi urmărire a stupinei. În această lună are loc pregătirea de iernare a stupinei. Adăposturile tradiționale de de iernare a stupilor, adăposturi în care aceștia erau îmbrăcați în paie, erau în trecut un tip de pivnițe care purtau denumirea de «zâmnice» sau «zemnice». Aceste pivnițe aveau şi rol viticol, nu doar apicol. Stuparii, în timpuri mai moderne, adăposteau stupii în pivnița tipică a gospodăriei. O întâmplare oarecum insolită mi-a fost povestită de către apicultorul care m-a învățat lucrul în stupină. Fiind tânăr apicultor şi încă nepriceput, şi-a iernat stupii în pivnița casei. Însă nu a luat în calcul un aspect: temperaturile fluctuante ale anotimpului hibernal sau oricum ale perioadei de început de primăvară. Albinele au ieşit în pivniță! Stupii nu erau nici bine închişi, doar aveau căldură, nu-i aşa? Nu ştiu în ce măsură acest episod se mai repeta în lumea tradițională la bătrânele coşnițe sau buduroaie adăpostite în zâmnic şi nu mă pronunț, dar ca idee generală, de obicei, şi pentru iernare stupina trebuie să fie în aer liber, nu închisă. Un stup bun, cu hrană şi ghem de iernare, rezistă şi celor mai năpraznice temperaturi posibile, chiar dacă, poate, cu ceva pierderi. Dintre operațiile de avut în vedere sunt de dat stratul de zăpadă jos periodic şi de ascultat cu urechea sau cu modernul stetoscop medical zgomotul interior. Acest control empiric oferă ceva date despre iernarea stupinei”, explică Liviu Velțan.
