Anul 1990, imediat după căderea regimului Ceauşescu. Susanna se mărită cu Udo. Este ultima nuntă a unor sași în satul Richiş.
Curând după aceea, cuplul pleacă în Germania, exact cum fac sute de mii de alţi saşi transilvăneni care au lăsat în urmă opt secole de istorie. Trei decenii mai târziu, Udo şi Susanna nu mai simt nimic unul pentru celălalt şi regretă că fiicele lor se consideră 100% nemţoaice, fără să ştie o iotă din limba natală a părinţilor. Iată povestea unei familii şi a unor oameni care au fost nevoiţi să se adapteze pentru a nu dispărea.
„Cântecul stupului” (regia Jacopo Marzi, 2021, 84 min.) este un film cu trăiri puternice, despre dorul de locul natal al sașilor care au emigrat în Germania și care au sentimentul pierderii valorilor, a comunității restrânse de acasă, despre modul în care încearcă să mențină și să retrăiască identitatea săsească în Germania și despre soluția găsită pentru alinarea dorului: vizite regulate la locul natal.
Pelicula va fi prezentată în premieră mondială la Sibiu și va rula în prezența regizorului, sâmbătă, 11 septembrie, începând cu ora 19.00, la Târgul de țară din Muzeul ASTRA, în cadrul Astra Film Festival 2021. După proiecție, spectatorii sunt invitați la o sesiune de întrebări și răspunsuri cu regizorul Jacopo Marzi. „Cântecul stupului” va putea fi urmărit și duminică, 12 septembrie, de la ora 15.00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu”.
Jacopo Marzi este regizor de film şi trăieşte în Milano. După ce a colaborat mai mulţi ani cu postul TV Sky Italia, a început să regizeze documentare. A debutat cu „Two Headed Mountain”, un scurtmetraj difuzat pe postul National Geographic. A regizat mai multe filme de ficţiune şi documentare, printre care „Le Terre Desolate”, finalist în selecţia festivalului CinemAmbiente. „Cântecul stupului”, documentar dezvoltat şi în cadrul Astra Film Lab, este primul său lungmetraj.
În anul 1930, în România trăiau peste 745.000 de etnici germani. Mulți dintre ei au părăsit țara în timpul dictaturii comuniste, odată cu reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Germania în anul 1967, astfel că la sfârșitul anului 1989 mai erau în țară aproximativ 250.000 de germani, însă după căderea comunismului aproape toți au emigrat în Germania. Cel mai mare exod s-a înregistrat chiar în 1990, când minoritatea germană a scăzut cu peste 60.000 de persoane. Doar 27.010 locuitori s-au declarat cu limba germană ca limbă maternă la recensământul din 2011, 4.200 dintre aceștia fiind din județul Sibiu.
Winfried Ziegler, director executiv Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania: „Datorită structurilor organizatorice bine dezvoltate, precum și a sprijinului din partea guvernului român și a celui german există certitudinea păstrării în viitor a sistemului de învățământ și a instituțiilor culturale, a centrelor sociale și a patrimoniului cultural german. Reprezentanții minorității germane se vor implica și pe viitor activ în domeniul politic, economic și cultural. Experiența istorică recomandă minoritatea germană pentru rolul de catalizator al conviețuirii interetnice și interconfesionale pașnice în România și totodată pentru rolul de punte în scopul întăririi legăturilor între România și spațiul german.
O urmare a reducerii numărului etnicilor germani va fi dezvoltarea unor noi forme ale comunităților de limbă germană, mai ales în centrele urbane, prin includerea cetățenilor români vorbitori ai limbii germane, precum și a celor nou veniți din Germania și Austria, care în cadrul Uniunii Europene vor intra în relații mult mai strânse cu țările din spațiul german, precum și cu alte minorități germane din comunitatea europeană.”