Întemeietor al dinastiei Basarabilor-Craioveşti, Neagoe BASARAB a fost domn al Ţării Româneşti din februarie 1512 până la moartea sa, survenită la 15 septembrie 1521. Fiu al marelui vornic Pârvu Craioveanu, şi-a luat numele de Basarab, considerându-se fiu al lui Basarab IV cel Tânăr (Ţepeluş) (1477-1482), după domnia sa numele de Basarabi devenind patronimic pentru noua casă domnească. Neagoe Basarab a primit învăţătură de la Macarie din Bistriţa, care l-a iniţiat în cunoaşterea artelor şi a limbilor latină, slavonă şi greacă. După călătorii întreprinse în Ungaria, Austria şi la Istanbul, revine în ţară, ocupând dregătoriile de postelnic (1501-1509) şi de comis (1510-11). Domnia sa aduce un oarecare echilibru social-politic intern, o creştere demografică şi a veniturilor, având relații bune cu turcii cărora le plătea tribut, cu regii Ungariei și Poloniei, cu Veneția și cu papa. Tocmai această stabilitate politică i-a facilitat lui Neagoe realizarea de ctitorii fără precedent, pomenite în Viața Sfântului Nifon – valoros și complet izvor hagiografic privitor la Evul Mediu românesc, în vremea sa Ţara Românească devenind un veritabil focar cultural de tradiţie bizantină şi un centru al lumii ortodoxe. Neagoe face importante danii mănăstirilor de la Muntele Athos, reface bisericile de la Snagov şi Tismana şi mai ales, construieşte biserica mănăstirii Curtea de Argeş (1517), o bijuterie arhitecturală ce adăposteşte astăzi osemintele membrilor familiei regale a României. Căsătorit cu o descendentă a Brancovicilor sârbi și anume cu principesa Despina, Neagoe Basarab are două fiice, Stana şi Ruxandra, și un fiu, Teodosie, care i-a succedat la tron. Din iniţiativa sa, se redactează Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie (versiunea românească semnalată de Vasilie Popp în 1838), prima operă a culturii laice româneşti. Alcătuită din texte bizantine compilate şi din părţi originale, constituie o culegere de învăţături adresate fiului său cu privire la conducerea ţării. Această monumentală lucrare a fost creată între anii 1519-1521. Nicolae Iorga îl aprecia pe Neagoe Basarab ca fiind „un cărturar înzestrat cu mult simţ artistic”, dar care nu a avut iniţiative politice demne de menţionat”.