Dorul de casă a lăsat urme adânci în sufletele sașilor deportați în URSS. Povestea lor nu trebuie niciodată uitată.
Hermann (Felix) Binder este doar unul dintre cei 30.000 de etnici germani din Transilvania care, între 1945 şi 1950, au ajuns în regiunea Donețk la aşa numita „muncă voluntară pentru reconstrucţie”. Născut în ziua de Crăciun a anului 1911, la Hoghilag, comuna aflată la granița actualelor județe Sibiu și Mureș, era fiul preotului evanghelic din sat, Michael Binder (1882-1937). Din 1918 până în 1922 a urmat școala elementară de la Hoghilag, iar între 1922 și 1929 Liceul Teutsch, devenind apoi teolog și profesor în Sibiu. Până la moartea sa, în 2006, nu avea să uite suferințele trăite în Rusia sovietică, dar nici frumusețea satului natal, căruia i-a dedicat câteva versuri scrise în 1945:
Dragul meu Hoghilag
Visez lanul de grâu,
de liniștea verii mângâiat.
De amintiri tulburătoare, vii, sunt asaltat.
Cerul aprins de raze limpezi zâmbețte curat
Pe Valea Târnavei mele dragi,
Te văd, iubitul meu sat, din depărtări
Cuprins de dor nu pot scăpa de aceste cugetări.
Tu ești copilăria, tinerețea încoronate-n fericire
Chiar în robie, suferință, mereu mă chemi, fără oprire.
Oriunde m-aș găsi, cu muncă, reușite și-mplinit
Tu pentru mine ești deplina casă, loc iubit.
La muncă dus forțat, la ruși, în zone depărtate
Cu trudă grea, necazuri, lipsiți de libertate
Ascult în visul nopții plăcute amintiri.
Întors la tine pe unda gândului misterios
Devin bogat și sper ca într-o zi
din nou să calc pe a ta uliță în pas frumos.
Poezia a fost reprodusă în monografia „Hoghilag, acolo a fost casa mea. Cartea patriei într-o comunitate transilvăneană”, publicată de Anna Dengel și Ulrike Schinker, cu mandatul și sprijinul comunității săsești a Hoghilagului. Tipărită la Editura Asociației sașilor din Transilvania (München), în traducerea lui Mihai Florea, cartea urmează să fie lansată cu prilejul Sărbătorii Tuberozelor din Hoghilag, la sfârșitul acestei săptămâni.