Opera Naţională Română din Timişoara va participa la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Timișoara va fi Capitală Culturală a Europei în anul 2023, titlu pe care Sibiul l-a deținut în 2007. Cele două orașe marchează un nou prilej de colaborare, cu prilejul FITS 2021.
Astfel, Opera Naţională Română din Timişoara (ONRT) va prezenta, sâmbătă şi duminică, spectacolul de operă bufă „La serva padrona” de Giovanni Battista Pergolesi, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, la invitaţia Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu.
Regia spectacolului îi aparţine lui Silviu Purcărete, scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar, iar conducerea muzicală este asigurată de Mihnea Ignat. Concert maeştri sunt Ovidiu Rusu şi Corina Murgu. Din distribuţie fac parte Narcisa Brumar (Serpina), George Proca (Uberto) şi Cristian Rudic (Vespone). Acompaniamentul recitativelor: Traian Moldovan (clavecin), Caius Hera (invitat – teorbă), Dumitriţa Tereu (violoncel). Regia tehnică: Helen Ganser; pregătirea muzicală: Rareş Păltineanu, Traian Moldovan. Sufleor: Eugenia Gyuris. Spectacolul durează o oră, fără pauză, şi este cântat în limba italiană şi supratitrat în limbile română şi engleză, se arată într-un comunicat al ONRT.
„Libretul, datorat lui Gennaro Federico, este cât se poate de simplu. Bătrânelul Uberto se lasă dus în voia agerei și capricioasei Serpina – propria sa slujnică – pe care până la urmă, chipurile pentru a o salva din mâinile netrebnicului valet Vespone, o va lua de soție. Meritul lui Pergolesi este acela de a fi găsit limbajul muzical de o perfectă naturalețe, adaptat dialogului celor numai două personaje (căci Vespone este un rol mut) și de a fi redat teatrului muzical însuși ritmul viu și schimbător al vieții. Ideile muzicale devin mai suple, mai vioaie, închegându-se din jocul capricios al motivelor scurte, ce se înlănțuie cu iuțeala fulgerului. Uberto nu este un simplu bufon, ci un om cu laturi ridicole și slăbiciuni, totuși om, iar Serpina, această femeiușcă vicleană și iute ca argintul viu, cântă și pasaje lirice în care ne convinge aproape și pe noi că este cu adevărat îndrăgostită de vârstnicul ei partener. Deci, în atmosfera frivolă, de farsă, a primelor intermezzi comice, Pergolesi introduce autentica simțire omenească și astfel creează cea dintâi capodoperă a genului comic.” (fragment din „Drumul operei” de Alfred Hoffman, Editura Muzicală, București, 1960)